Terapia centrată pe persoană

Viziunea lui Carl Rogers asupra personalitatii

Realitatea fiecaruia dintre noi este compusa din ceea ce selectam din multitudinea stimulilor banali sau obisnuiti, favorabili sau amenintatori. Realitatea fiecaruia este profound subiectiva, diferita de realitatea obiectiva. Original este accentual pe care Carl Rogers il pune pe caracterul privat al subiectivitatii fiecaruia, pe faptul ca nimeni nu cunoaste mai bine decat individual acest univers. Pe masura ce copilul creste, universal cunoasterii se largeste, modul in care el interpreteaza faptele traite devine sdin ce in ce mai complex. Intelegerea persoanei se poate face numai prin prisma acestei experiente individuale.

Eu, mie, al meu sunt cuvinte folosite in raport cu cea ce este apropriat si cald. Conceptual de sine (Self Consept) este conceptia sau reprezentarea pe care individual o are despre ce si cine este el, cum i-ar placea sa fie, cum ar putea sa fie.

Pe masura dezvoltarii Eului se dezvolta si ceea ce Rogers numeste atitudine pozitiva. Sursa ei este mai putin importanta, dar ea este generala si persuasiva.

Pentru a invata sa-si manifeste atitudinea pozitiva in raport cu ceilalti, copilul are nevoie de manifestari ale atitudinii positive a celor din jur fata de el.

Viziunea lui Carl Rogers pentru formarea Supraeului, ca instanta de valorizare este ca aceasta depinde de atitudinea pozitiva conditionata – copilul invata ca atitudinea pozitiva a parintilor este legata de comportamentele sale “pozitiva”.

Proria persoana este astfel valorizata conditionat prin intermediul atitudinii pozitive conditionate. Internalizand norme parintilor sai, individul se valorizeaza pe sine, in sensul pozitiv sau negativ, in concordanta cu acestea.

Copilul trebuie nu numai sa-si inhibe anumite comportamente, ci si sa reprime constientizarea anumitor perceptii din universul sau de cunoastere, sau macar sa le distorsioneze pana la o perceptie neclara. Experientele incongruentele cu Eul sunt percepute ca amenintatoare si sunt traite ca anxietate, producand, uneori, sentimente de instrainare de sine.

Exista o paralela intre dezvoltarea personalitatii si remodelarea personalitatii prin psihoterapie, scopul amandorura fiind acela de a-l invata pe individ sa fie liber.

Abordarea non-directivă în consiliere are la bază ideile lui C. Rogers, idei care au avut o mare influenţă în domeniul consilierii şi psihoterapiei. Acţionînd de pe o poziţie umanistă, Rogers întră în dispută cu teoriile psihanalitice şi behavioriste datorită minimului interes acordat patologiei şi modului de structurare a personalităţii, el aduce ceva nou în domeniul psihoterapiilor prin metoda care îi poartă numele sau denumită psihoterapie non-directivă (centrată pe client), model care valorifică în cea mai mare parte resursele clientului fără a intervenii în abisurile conştiinţei individului.

Viziunea asupra naturii umane

Tema de baza a scrierilor lui Rogers este aceea a unei puternice increderi in tendinta umana de a se dezvolta intr-un mod pozitiv si constructive daca se stabileste un mediu de respect si intelegere. El nu a manifestatsimpatie pentru sisteme bazate pe asumtia ca individual nu poate fi de incredere si in schimb el trebuie sa fie directionat, motivate, instruit, pedepsit, recompensat, controlat si manageriat de altii care se afla pe o pozitie superioara si “expert”.

Pe parcursul vietii Rogers a afirmat ca exista trei atribute ale terapeutului: congruenta (autenticitate sau realitate), atetia pozitiva neconditionata, intelegere empatica exacta. Folosirea lor de catre tarapeut vor determina scaderea comportamentului defensive si deschidere catre ei insisi si lume, comportanduse intr-un mod constructive social.

Viziunea pozitiva asupra naturii umane are implicatii semnificative pentru practica terapeutica. Deoarece individual are capacitatea mostenita sa se indeparteze de acomodarile gresite spre sanatatea psihica, terapeutul plaseaza responsabilitatea primara asupra clientului. Terapia este astfel conceputa spre capacitatea clientului, de constientizare si abilitatea de a lua decizii.

Viziunea oamenilor din aceasta perspective inseamna ca terapeutul se focalizeaza pe partea constructive a naturii umane, pe ceea ce este bun la om si nu pe problemele pe care acestea le aduce la terapie.