Tipuri de supervizare

Tipuri de supervizare

În volumul “Supervizarea.Aspecte practice și tendințe actuale”, Ana Muntean definește supervizarea ca fiind o întâlnire profesională între două părți (supervizorul și supervizatul), “având ca scop imediat creșterea capacității supervizatului de a interveni cu clienții în suferință”(Muntean, 2007, p. 76).

Termenul de supervizare provine din limba latină, unde super înseamnă “deasupra, peste”, iar videre înseamnă “a vedea, a privi” și a fost folosit pentru a numi o activitate de supraveghere, pentru a se ajunge la eficientizarea muncii (Cojocaru, 2005, p. 110).

Inițial, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în SUA, supervizarea era folosită pentru voluntarii diferitor organizații, însă cu timpul, datorită dezvoltării tot mai mult a profesiei de asistent social, a ajuns să se folosească supervizarea și pentru angajații instituțiilor (Cojocaru, 2005, p. 110).

De ce avem nevoie de supervizare?

În orice instituție, există un punct în care asistentul social nu mai găsește soluții pentru rezolvarea unui caz, este epuizat profesional, sau nu mai are motivație. De aceea, scopul supervizării este acela de a promova dezvoltarea personală și profesională, oferirea unei posibilități de învățare continuă, creșterea conștientizării rolului asistentului social, creșterea încrederii profesionale, primirea unui feedback cu privire la realizările profesionale și stimularea motivației pentru muncă, printre altele (Muntean, 2007, p. 203).

În ceea ce privește tipurile de supervizare, acestea se împart în mai multe categorii:

• Din punctul de vedere al relaţiei supervizorului cu organizaţia, întâlnim:

- supervizare internă, atunci când supervizorul face parte din structura organitaţiei;

- supervizare externă, atunci când supervizorul nu face parte din structura organizaţiei;

• După forma de organizare a supervizării, întâlnim:

- supervizare individuală;

- supervizare de grup.

• După gradul de formalizare avem:

- supervizare formală care este planificată şi se desfăşoară în cadru formal. Aici sunt realizate rapoarte ale întâlnirilor de supervizare, contracte de supervizare, multe aspecte ale supervizării sunt mai clar stabilite, există mai multă documentaţie;

- supervizare informală care nu este planificată şi se realizează în funcţie de caz, în timpul activităţilor zilnice.

În continuare, vom vorbi mai amănunțit despre supervizarea individuală și cea de grup.

Supervizarea individuală

Supervizarea individuală este o relație de ajutor și perfecționare realizată cu scopul de a transmite informații, de a crește și menține interesul și motivația profesională, de dezvoltare a unui climat profesional competitiv (Muntean, 2007, p. 182).