Tiputile de Dragoste

Despre dragoste

In cele ce urmeaza voi vorbi despre dragoste si aceasta o voi face dintro perspectiva sociopsihologica. Dar daca a-si vorbi despre dragoste si stilurile de dragoste consider ca ar fi incomplet si din acest motiv o sa imi indrept atentia si catre fenomenele anterioare si secundare aparitiei ei. Cred ca putem vorbi despre cauzalitate, despre cauze si efecte. Despre cauzele aparitiei dragostei si despre urmele pe care le lasa ea.

Anterior dragostei pute vorbi despre nevoia de afiliere sau atasament, sfectul familiaritatii, aparenta personala, similaritate si reciprocitate si despre proximitatea spatiala.

Iar in ceea ce priveste efectele ei putem vorbi despre dezamagiri sau intr-o nota mai optimista despre alegerea prtenerului conjugal.

Explicarea atractiei interpersonale poate functiona pe fundalul atasamentului inascut fata de alte personae. Oameni, dintr-un anumit punct de vedere, sunt animale sociale, colective, deci programaate genetic pentru afilierea cu ceilalti, sa nu ne afiliem ar insemna sa incercam sa ne sustregem socialului. Philip Shaver şi Cindy Hazan au testat în mai multe studii ipoteze extrem de interesante cu privire la dragoste. Ei s-au inspirat din studiile pe animale şi din cele asupra relaţiei părinte - copil. Ideea centrală a demersurilor lor de cercetare este că stilul de ataşament al unei pesoane (modalitatea în care persoana interacţionează cu alţii semnificativi) rămîne constant de-a lungul vieţii; ca atare, ataşamentul manifestat de individ faţă de părinţi în vremea copilăriei este foarte asemănător aceluia pe care-l manifestă faţă de partenerul dintr-o relaţie de dragoste.

În studiul lor asupra stilurilor de ataşament, studiu bazat pe observarea interacţiunilor copiilor cu mamele lor, Ainsworth şi colaboratorii săi (1978) au distins trei astfel de stiluri. Ele se referă la aşteptările copiilor privind accesibilitatea şi disponibilitatea mamei de a le răspunde: stilul securizant, stilul evitant şi stilul anxios/ambivalent. Autorii menţionaţi au arătat că aceste expectanţe sunt incluse în modelul mental pe care copii îl construiesc despre ei înşişi şi despre partenerii lor importanţi de interacţiune.

Hazan şi Shaver (1988) au realizat o cercetare bazată pe anchetă, în care urmăreau să testeze următoarele ipoteze:

1. Distribuţia stilurilor de ataşament la adulţi este similară cu cea observată la copii.

2. Experienţele de dragoste pe care le trăiesc indivizii cu stiluri diferite de ataşament sunt diferite.

3. Modelele mentale ale eului şi ale relaţiilor diferă în funcţie de stilul de ataşament.

4. Indivizii cu stiluri de ataşament diferite sunt vulnerabili în grade diferite la singurătate. Cei cu stil anxios/ambivalent sunt cei mai vulnerabili, iar cei cu stil securizant sunt cei mai puin vulnerabili.

Cercetătorii le înmînau subiecţilor scurte descrieri ale celor trei stiluri de ataşament şi le cereau să aprecieze care din ele se potriveşte cel mai exact cu experienţele şi sentimentele lor. De asemenea, subiecţii răspundeau la multiple întrebări despre natura şi calitatea relaţiilor lor de dragoste.

Iată descrierile stilurilor de ataşament pe care le primeau subiecţii:

A. Găsesc că este destul de uşor să mă apropii de alţii. Mă simt bine să ştiu că depind de alţii şi că alţii depind de mine. Nu-mi fac griji că voi fi abandonat sau că cineva se va apropia prea mult de mine.

B. Nu mă simt în largul meu atunci cînd am legături foarte strînse cu ceilaţi. Găsesc că este dificil să ai înredere în ei şi îmi vine greu să depind de ei. Devin nervos cînd cineva doreşte o relaţie foarte apropiată cu mine. Adesea, partenerii mei din relaţiile de dragoste mi-au cerut să fiu mai intim decît mă simt eu bine.

C. Găsesc că alţii au reţineri în a se apropia de mine atît de mult cît aş dori eu. Mă gîndesc adesea că partenerul meu nu mă iubeşte sau nu vrea să stea cu mine. Îmi doresc legături foarte profunde cu unele persoane, iar această dorinţă îi sperie pe unii.

Tipul A este stilul securizant, tipul B este stilul evitant, iar stilul C este stilul anxios/ambivalent.

56% din adulţii care au participat la cercetarea lui Hazan şi Shaver au declarat că stilul securizant exprimă cel mai exact trăirile lor. Aproximativ 25% din subiecţi au identificat stilul evitant ca auto-decriptiv şi aproximativ 20% au ales stilul anxios/ambivalent. Astfel, ipoteza fundamentală a celor doi cercetători, anume aceea a continuităţii s-a confirmat: distribuţia menţionată a stilurilor de ataşament se regăseşte şi la copii.

Indivizii adulţi care raportează un stil de ataşament securizant descriu relaţiile

de dragoste ca fiind caracterizate de fericire, prietenie şi încredere. Principala trăsătură a celor cu stil evitant este frica de intimitate cu celălalt. În sfîrşit, din interviurile cu subiecţii cu stil anxios/ambivalent a reieşit că relaţiile lor de dragoste sunt caracterizate de extreme pasiuni.