Chestionar atașament

Chestionar AAS

Instrucţiuni

Te rog să evaluezi în ce măsură afirmaţiile de mai jos te caracterizează pe tine şi modul tău de a simţi.

Te rog să utilizezi următoarea scală:

1 2 3 4 5

dezacord dezacord nu ştiu acord acord

puternic parţial parţial puternic

1. Mă simt neplăcut să ajung să depind de alţii.

2. Oamenii nu sunt niciodată acolo unde ai nevoie de ei.

3. Mă simt în largul meu atunci când depind de alţii.

4. Ştiu că ceilalţi vor fi acolo unde eu am nevoie.

5. Îmi este greu să am încredere în ceilalţi.

6. Nu sunt sigur/ă că pot avea întotdeauna încredere că ceilalţi vor fi acolo unde eu am nevoie.

7. Nu mă îngrijorez frecvent că voi fi abandonat/ă.

8. Adesea îmi este teamă că de fapt partenerul/a nu mă iubeşte.

9. Mi se pare că ceilalţi sunt rezervaţi în a-mi deveni atât de apropiaţi pe cât mi-ar plăcea mie.

10. Îmi este teamă adesea că partenerul/a nu vrea să rămână cu mine.

11. Îmi doresc o apropiere puternică cu o altă persoană.

12. Dorinţa mea de apropiere îi sperie câteodată pe ceilalţi.

13. Mi se pare relativ uşor să mă apropii de ceilalţi.

14. Nu mă îngrijorez frecvent că cineva mi-ar putea deveni prea apropiat.

15. Mă simt oarecum stingherit/ă să fiu apropiat/ă cu ceilalţi.

16. Mă irită ca cineva să vrea să îmi devină prea apropiat.

17. Mă simt în largul meu când ceilalţi depind de mine.

18. Adesea iubitul/a meu/mea vrea să fim mai intimi unul cu celălalt decât mă simt eu bine.

PAQ

Distribuţia itemilor pe scale:

Părinte permisiv: 1, 6, 10, 13, 14, 17, 19, 21, 24, 28

Părinte autocrat: 2, 3, 7, 9, 12, 16, 18, 25, 29

Părinte autoritar: 4, 5, 8, 11, 15, 20, 22, 23, 27, 30

Definirea scalelor

Părinte permisiv – are tendinţa de a face mai puţine cereri copiilor lor referitoare la modul „adecvat” de comportament, permiţându-le acestora să ia singuri decizii referitoare la propriile activităţi. Deci acest tip de părinte are tendinţa de a nu controla comportamentul copilului şi de a folosi pedepsele foarte rar.

Părinte autocrat – sunt directivi în relaţia cu proprii copii, valorizează obedienţa acestora la „ordinele” părintelui. Sunt mai distanţi decât ceilalţi părinţi şi preferă măsurile punitive pentru a-şi controla comportamentul propriilor copii.

Părintele autoritar – sunt între cele două extreme menţionate anterior. Oferă copiilor limite clare şi ferme, dar această disciplinare este moderată de „căldură” interpersonală, înţelegerea comportamentului copilului, flexibilitate în stabilirea limitelor, suport şi pedepse verbale.

Fiind o teorie tipologică, interpretarea se face pe baza scalei care obţine cota cea mai mare.