Visele

VISELE

“Visul e calea regală către inconştient.” – Sigmund Freud

1. TEORIILE NEPSIHANALITICE REFERITOARE LA VIS

1.1. Teoriile ştiinţifice

Cele de la sfarşitul secolului XIX erau teorii somatice. Conform acestor teorii, visul era un fenomen consecutiv reducerii activităţii creierului în timpul somnului. Această reducere are două aspecte: pe de-o parte se întrerupe legatura cu stimulii lumii exterioare, iar pe de altă parte legaturile intracerebrale sunt sărăcite datorită somnului. Cu cât activitatea creierului este diminuată cu atât visele sunt mai absurde. Binz: “După cum vedem toate faptele ne îndeamnă să consideram visul ca pe un fapt organic, întotdeauna inutil, adesea morbid”. Conform acestei teorii visul nu are nici un fel de functie psihică, el e un fel de accident, ceea ce-l face într-adevar inutil; întrucat e un fenomen organic problema interpretării nu se pune pentru teoriile somatice.

1.2. Teoriile populare

Toate aceste teorii au în comun ideea că visul e un fenomen cu sens. Acest sens a fost văzut în mod diferit. Antichitate: sensul visului era considerat a fi un mesaj divin. O altă viziune îi atribuie un sens profetic. Romantismul atribuie visului o importantaţă deosebită, valoarea estetică a unei opere fiind cu atat mai mare în viziune romantică cu cât opera respectivă era mai apropiată de caracteristicile onirice. Novalis: “Visul este un antidot împotriva regularităţii, monotoniei vieţii, visul e jocul liber al imaginaţiei; cu siguranţa am îmbătrâni mai repede fară vise.” Teoriile populare pun pentru prima dată problema interpretării viselor. În privinţa interpretării există doua orientări în cadrul teoriilor populare:

Metoda simbolică Această metodă se caracterizează prin aceea că sensul visului e căutat abordând visul ca pe un întreg, iar acestui întreg i se caută un corespondent care e mai inteligibil decât visul. Ca exemplu de folosire a metodei simbolice Freud mentioneaza interpretarea pe care o dă in Biblie Iosif pentru visul Faraonului: 7 vaci grase, 7 vaci slabe care le devorează pe primele; 7 ani belşug, 7 ani foamete în care o sa se devoreze recolta din cei 7 ani de belşug. Deficienţele metodei simbolice: visele cu adevărat ininteligibile nu îi sunt accesibile; nu există o tehnică de interpretare, adică o suma de mijloace care aplicată la orice vis pot să producă sensuri. Utilizarea metodei simbolice depinde foarte mult de calităţile personale ale individului, de inteligenţa şi intuiţia sa. Interpretarea dupa metoda simbolică e mai curând o arta, decât tehnică.

Metoda descifrării. Se caracterizează prin fragmentarea visului în elemente componente. Visul e considerat ca un text încifrat ale cărui elemente pot fi descifrate dacă utilizează o cheie (dicţionar de vise) în care găsim o suma de simboluri carora le corespund diferite sensuri. Misiunea celui care interpreteaza e de a găsi pentru fiecare element al visului cu ajutorul acestei carti de vise sensul corespunzator şi apoi de a alcătui un sens global din aceste sensuri partiale. Slabiciunea acestei metode constă iî faptul cărespectivele cărţi sunt alcătuite arbitrar, în acelaşi timp circulând într-o cultură mai multe cărţi divergente.

Freud apreciază mai mult teoriile populare decât teoriile ştiinţifice din două motive: datorită faptului că aceste teorii recunosc visului un sens; încearca să găseasca metode de interpretare.

2. CONCEPŢIA PSIHANALITICĂ DESPRE VIS

Asemeni actului ratat, visul e un produs de compromis care satisface în acelasi timp doua tendinţe contradictorii: pe de-o parte e vorba despre dorinţa de a adormi care tine de sistemul psihic conştient-preconştient, iar pe de altă parte e vorba despre dorinţa inconştientă care e de natura instinctuală. Funcţia visului: visul permite o satisfacere deghizată a dorinţei inconstiente astfel încat somnul să nu fie perturbat. Concepţia lui Freud despre vis e prima concepţie ştiintifică, ea bazându-se pe o experienţa clinică care confirmă mereu că visul e de fapt realizarea dorinţei inconştiente. Freud a constatat că pacienţii care erau rugaţi să asocieze în marginea simptomelor nevrotice inserau în aceste lanturi asociative vise ceea ce i-a aratat lui Freud că la fel ca simptomul, visul are legatură cu o idee, reprezentare care scapă controlului conştiinţei