Trăsături de personalitate și performanțe în activitatea didactică

Motto:,,Mintea unui copil este o pagină albă pe care putem

scrie aproape tot ce vrem, dar odată ce am scris,

cerneala aproape că nu se mai poate şterge”

Lubbok

Profesorul are un rol crucial în viaţa elevilor. Atât abilităţile profesorale cât şi însuşirile de personalitate au repercusiuni profunde în inima discipolilor, provocând reverberaţii încă mulţi ani după terminarea studiilor. Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin compor¬tamente şi atitudini, profesorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte, povăţuieşte, blamea¬ză, încurajează etc.

Studiile de specialitate susţin că elevului "îi place" sau "nu-i place" o disciplină în funcţie de personalita¬tea profesorului, în ceea ce priveşte randamentul şcolar, responsabilitatea cadrului didactic este enor¬mă: pe de o parte, contează competenţa sa profesiona¬lă, iar pe de altă parte, este la fel de importantă şi personalitatea acestuia.

Caracteristici ce concură la formarea profilului unui profesor eficient:

1.Abilitatea de a motiva elevii

Motivaţia elevilor este, în mod firesc, în relaţie directă cu dorinţa acestora de a participa activ în procesul instructiv-educativ, cu scopurile şi cauzele pentru care se implică sau nu în activitatea de instruire. Pentru a spori motivaţia copiilor, profesorul poate acţiona prin intermediul a trei factori de bază:

- valoarea disciplinei/cursului/temei etc. per¬cepută de elevi;

- încrederea elevilor în propriul succes;

- abilitatea elevilor de a dirija procesul edu¬caţional.

Ţinând seama de conţinutul psihologic al motivelor, de relaţia motiv-învăţare-scop acestea se clasifică astfel:

• Motive sociale( dorinţa de prestigiu, de comunicare);

• Motive cognitive(curiozitatea ştiinţifică);

• Motive de ordin afectiv( dragoste de părinţi);

• Motive profesionale(aspiraţia către o profesiune)

• Motive de autorealizare(dorinţa de succes);

• Aptitudinile speciale.

În procesul de învăţare se manifestă două forme de motivaţie:

• Motivaţia intrinsecă(internă)-susţine efortul din interior determinându-l pe elev să înveţe din motive superioare.

• Motivaţia externă sau extrinsecă-se manifestă la elevii mici(constrângeri, frică)

2.Managementul clasei

Pentru a realiza un management excelent, profe¬sorul trebuie să fie atent la comportamentul elevilor şi la reuşita lor şcolară, utilizînd un spectru larg de tehnologii de predare-învăţare.

3.Abilitatea de a crea şi a menţine o ambianţă plăcută, de susţinere şi cooperare

Profesorul transformă atmosfera din sala de clasă în una agreabilă. Problemele de disciplină sau disen¬siunile care apar sânt rezolvate în mod constructiv. Elevii sânt apreciaţi pentru rezultatele lor atât în public cât şi în particular. Profesorul îi încurajează să coope¬reze şi să se susţină reciproc.

4.Interdisciplinaritatea

Atunci când o cere contextul, profesorul transferă cunoştinţele şi abilităţile achiziţionate de elevi în cadrul unei discipline la alta.

5.Abilitatea de a echilibra cerinţele în creşte¬re şi competenţele elevilor

Profesorul stabileşte expectanţe înalte, dar realiste, şi-i îndeamnă pe elevi să execute sarcini mai provo¬catoare şi mai dificile.

6.Încurajarea elevilor să se autodirijeze

În loc să le indice elevilor deprinderile sau strate¬giile ce pot fi aplicate la realizarea unei sarcini, profe¬sorul îi stimulează să decidă singuri care ar fi acestea.

7.Respectarea curriculumului

8.Racordarea procesului de predare-învăţare

Profesorul trebuie să ţină cont de feedback-ul oferit de elevii săi în organizarea procesului educaţional, prezentarea şi structurarea temelor etc., fără a "compro¬mite" însă standardele şi scopurile stabilite anterior.