Activitatea Catehetica a Bisericii în Secolul 4

I. INTRODUCERE:

CATEHETICA este disciplina Teologiei Practice care se ocupă cu normele ştiinţifice de predare ale învăţământului religios-educativ cu scopul de a forma caractere religios-morale. Cuvântul Catehetica provine din termenul grecesc  (de la  şi = “a suna”, “a răsuna”).

Activitaea catehetica din Biserica primară se numea , termen pe care nu îl întâlnim sub această formă în Sfânta Scriptură. Elementele de bază ale catehezei apostolice erau preluate din Noul Testament şi din Sfânta Tradiţie. Misiunea de catehizare apostolică, nu implică doar aspectul didactic, dar şi viaţa cultică şi disciplinară, propriu-zis întreaga activitate misionar pastorala a Bisericii.

Cateheza nu se preocupă numai de împărtăşirea cunoştinţelor, ci şi de integrarea aspiraţiilor la Botez în viaţa liturgică: rugăciunea, postul, exorcismele, examinarea cunoştinţelor, etc. În primele veacuri ale creştinismului, catehumenii erau reprezentaţi îndeosebi de oameni maturi, care doreau să fie iniţiate în viaţa creştină. Abia de la începutul Evului Mediu (sfârşitul secolului 5)catehumenii erau reprezentaţi de persoane mai puţin mature. Catehizarea s-a făcut şi pruncilor botezaţi, începând cu anii în care se impunea educarea deprinderilor creştine.

Înţelesul cuvintelor catehet şi catechumen variază de la o perioadă la alta (perioada istorică), precum şi de vârsta celor la care ne referim: la cei maturi şi neiniţiaţi în viaţa creştină, catehizarea premerge Botezului, la cei mici o succede. Până la organizarea catehumenatului, ca formă instituţională de educaţie, *cateheza se confunda cu predică, în special *cea misionara iar uneori şi cu celelalte mijloace de pastoratie, completându-se reciproc. Locul activităţii catehetice se petrecea acolo unde ascultătorii dădeau dovadă de receptivitate.

II. ŞCOLILE CATEHETICE:

II. 1. ŞCOALA CATEHETICĂ DE LA ANTIOHIA:

ANTIOHIA. Este vorba de capitala provinciei romane Siria , în care , după moartea martirică a Sfântului Arhidiacon Ştefan de la Ierusalim, s-au refugiat mulţi dintre creştinii de aici de teama represaliilor. Aici va propovădui şi Sfântul Apostol Pavel împreună cu Barnaba (Fapte 11, 26) şi cu alţi “prooroci şi învăţători” (Fapte 13, 1). De reţinut, de asemenea, că în Antiohia ucenicii lui Hristos s-au numit prima oară creştini (Fapte 11, 26-27).

Aici va fiinţa, astfel, o puternică şcoală catehetică, cei mai de seamă reprezentanţi ai ei fiind următorii: Lucian de Samosata (preot martir), Diodor de Tars, Sf. Ioan Gură de Aur († 407). Linia prioritară de interpretare a Sfintei Scripturi a fost cea literală, sau istorico-gramaticală, cum se poate observa foarte bine îndeosebi la Sfântul Ioan Gură de Aur, reprezentantul cel mai renumit al acestei şcoli. De aceea, în cele ce urmează vom creiona câteva aspecte legate de preocupările sale catehetice. Opinii cu privire la educaţie aflăm în mai toate predicile sale (în special omilii), dar cele mai accentuate convingeri pedagogice le găsim în “Despre gloria deşartă şi cum trebuie să crească părinţii pe copii”. În ceea ce priveşte catehumenatul şi amănunte legate de şcoala propriu-zisă, găsim date remarcabile în catehezele baptismale, 12 în total, dintre care cele mai relevante sunt a doua şi a treia, traduse şi editate alături de alte şase de Antoine Wenger, în cunoscuta colecţie Sources chrétiennes . Ele au fost recent traduse şi în limba română de un merituos absolvent al nostru, Marcel Hancheş (promoţia 2002, actualmente preot), foarte bun cunoscător al limbii greceşti vechi, editate în condiţii excepţionale.

Menţionăm mai întâi faptul că Sfântul Ioan Gură de Aur, hirotonit preot în Antiohia în anul 386, de către episcopul Flavian, avea calitatea de predicator al catedralei episcopale (386-398), funcţie care includea şi sarcina de a pregăti catehumeni pentru primirea Botezului, lucrare ce se făcea de regulă în timpul Postului Paştilor. Aşa se face că Sf. Ioan a rostit o serie de cateheze baptismale, dintre care din nefericire ni s-au păstrat foarte puţine. Am pomenit de catehezele 2 şi 3, pentru faptul că în ele se descriu cel mai explicit ritualul botezului.