Hare Krishna

ARGUMENT

În contextul unei lumii secularizate bazate pe consum şi unde tehnologia are un rol bine definit, se constată că într-o Europă tradiţionalistă, de câteva decenii, îşi fac simţite prezenţa curente religioase de provenienţă orientală, marea majoritate venind pe filieră americană.

Astfel, apar şi în România de după anul 1989 (scăpată de sub jugul comunist şi pe fondul unei stări generale de criză spirituală şi vid religios), conducători ai mişcărilor religioase, ce îşi fac noi adepţi prin diferite mijloace. Găsim aşadar, pe teritoriul ţării noastre, grupări care practică meditaţia trascedentală, yoga şi cred in reîncarnare.

Tema acestei lucrări este ”Societatea Internaţională pentru Conştiinţa lui Krisna”, lucrare ce îşi propune să prezinte, atât originea şi cultura, cât şi mijloacele prin care această grupare îşi răspândeşte ideile. Se cuvine a şti că această grupare îşi desfăşoră activitatea cu precădere în vestul tării, în oraşe precum Reşiţa, Lugoj, Timişoara, Arad, modul de racolare a noilor adepţi facându-se prin conferinţe, mass-media şi prin răspândirea de broşuri şi pliante De asemenea, în cadrul lucrării de faţă îmi propun să menţionez câteva asemănări şi deosebiri între ortodoxie şi mişcarea neohinduistă “hare krisna” deoarece ambele au un profund caracter devoţional.

Tratarea acestui subiect constituie o adevărată provocare, cu atât mai mult cu cât sursele de inspiratie sunt puţine, ”Societatea Internaţională pentru Conştiinţa lui Krisna” înfiinţându-se abia în 1966.

Aceste informaţii sunt imperios necesare pentru a da un răspuns teologic şi misionar cât mai adecvat, pentru a contracara pe cât posibil răspândirea învăţăturilor greşite, într-o ţară majoritar ortodoxă

Apariţia grupări ”Hare Krisna”

Societatea Internaţională pentru Conştiinţa lui Krisna face parte din mişcările neohinduiste, având un puternic caracter devoţional bazată pe mistica bhakti, cea mai înaltă învăţătură fiind aceea a iubirii necondiţionate a lui Dumnezeu.

Fondatorul mişcării este Abhay Charan De. Născut la Calcutta în 1896, termină studiile de engleză, filozofie şi economie în anul 1920, ca în anul 1922 să îl întâlnească pe maestrul său de mai târziu, Srila Bhaktisiddhanta Sarasvati Gosvami. Este mandatat să răspândească învăţătura vedică prin diferite mijloace media: radio, televiziune şi reviste. În anul 1933, după primirea iniţierii formale din partea maestrului este însărcinat să răspândească şi în Occident principiile lui Krishna. După ce a fondat revista „Back to Godhead” (1944), în anul 1947 a primit titlul onorific de „ Bhaktivedanta”

După ce ajunge director a unei intreprinderi industriale, acesta îşi părăseşte familia, făcându-se pustnic în ţinutul Vrindavan, centrul pentru adorarea lui Krisna. Depune voturile monahale în anul 1959, ca mai apoi luând hotărârea de a ajunge în Occident, lucru care s-a şi întâmplat abia în anul 1965.

Ajungând în America, în anul 1966, înfiinţează ISKON la New York, precum şi alte centre ale adorării lui Krisna în Montreal, San Francisco. Înfiinţează şi un trust de presă „Bhaktivedanta”, profilat pe tipărirea şi distribuirea cărţilor maestrului.

Mesajul Societăţi pentru Conştiinţa lui Krisna ajunge şi ăn Europa prin intermediul discipolului său, Samuel Greer, cunoscut mai precis sub numele de călugăr Shivananda Prabhu. Primi adepţi au fost din rândurile germanilor, primele centre ale noi mişcării luând fiinţă în oraşele Berlin şi Hamburg, după care au mai fost fondate şi altele. Cel mai important centru se află in oraşul Heildelberg, sub numele de „Center for Vedic Studies”.

Această mişcare şi-a găsit adepţii chiar şi în Africa, mai ales la minorităţile indiene din Kenya.