Mișcarea Feministă

I N T R O D U C E R E

Trebuie să recunoaştem că de-alungul istoriei femeile au fost impiedicate să înveţe,să se implice în viaţa societăţii,să se bucure de împlinire,de realizarea de sine – şi mai mult, chiar în domeniul slujirii creştine au existat tendinţe de limitare nesănătoasă a rolului şi implicării femeii.Am putea menţiona aici pe Fivi şi Iunia care au avut o poziţie importantă în Biserica

locală şi în lucrarea de misiune,dar semnificaţia slujirii lor a fost minimalizată în majoritatea istoriilor bisericeşti.Având acest model,mai târziu s-a procedat la limitarea implicării femeilor în domeniile pertinente slujirii lor specifice în viaţa Bisericii.

Nu este de mirare deci că s-a născut mişcarea feministă,care a adus cu sine în prim-planul vieţii sociale şi eclesiale problema feministă.Am putea spune că această mişcare s-a născut ca şi o compensare a tendinţelor de limitare a implicării feminine,de excludere a fe- meilor din sferele practice ale vieţii.În general,putem arăta că datorită multitudinii de aspecte

care generează preocupare în societate şi în Biserică,pentru unele femei punctul critic a fost

familia,în care rolurile de soţie,mamă,confidentă,prietenă,parteneră sau administratoare se

suprapun sau interferează,sau chiar supravieţuirea – mai ales în contextul exploatării,al sără- ciei,al violenţei şi agresivităţii faţă de femei.Pentru alte femei,punctul critic a fost eclesiolo-

gia practică sau aplicată,cu probleme legate de construirea unei comunităţi de tip inclusiv ca-

re să accepte toate formele de slujire ale femeilor şi viaţa liturgică tradiţională a Bisericii ca şi implicarea socială a femeilor creştine,care evidenţiază impactul slujirii lor spirituale şi

practice,ca sprijin şi instrument de ameliorare a condiţiilor sociale degradate sau degenerate.

Însă în loc ca feminismul să echilibreze tensiunile,a căzut în extrema de a se porni,aşa

cum vom arăta,împotriva lui Dumnezeu,a Scripturii,a vieţii de închinare,a bărbaţilor,a că-

sătoriei şi chiar împotriva propriei lor sexualităţi.Teologia (dacă putem folosi acest termen)

feministă s-a născut în conexiune pe de o parte cu lupta împotriva avortului şi pe de altă

parte cu mişcările studenţeşti din anii ’60. Din punct de vedere istorico-ideologic teologia fe-

ministă este înrădăcinată printre altele în idealul emancipării neo-marxiste.Afirmaţiile bibli-

ce fundamentale sunt privite cu un ochi critic din punctul de vedere al emancipării femeii şi

sunt tălmăcite cu scopul creării unei ideologii care să formeze temelia viitoarei societăţi

emancipate.Teologia feministă se poticneşte în învăţătura biblică patriarhală despre Dumne-

zeu şi afirmă că Biblia este o ”carte abominabilă”.Sunt respinse numele care arată demnitatea

Domnului (Domn,Rege,Păstor) şi paternitatea Sa este socotită de-a dreptul „scandaloasă”.

Teologia feministă oferă o rugăciune „curăţită”,un crez şi o imnologie în care Dumnezeu

Tatăl este înlocuit de Dumnezeu Mama,Fiul este înlocuit cu Fiica şi Duhul Sfânt este înlocu-

it cu Duhul Sfânt feminin.Imaginea biblică a Dumnezeirii trebuie modificată „creativ” intro-

ducându-se versiunea feminină a ei.

De exemplu,Dorothee Sölle,teolog feminist energic din Hamburg,a somat auditoriul prelegerii sale din Braunschweig,în februarie 1985,la reinterpretarea fundamental feministă

a Bibliei.Ea a numit expresia „Dumnezeu Tatăl” ca fiind o minciună fundamentală a patriar-

hismului.Potrivit cu viziunea lui Sölle,trebuie s-o terminăm cu „Dumnezeul-bărbat”,şi preotul

care începe liturghia cu „Ajutorul nostru vine de la Dumnezeu,Tatăl şi Mama noastră” trebuie numit un preot progresist.Rugăciunea „Tatăl nostru” aşa cum ne-a lăsat-o Domnul Isus este socotită „sexistă”,depreciind şi dezavantajând femeia,iar Isus nu este Fiul lui Dumnezeu ci

„primul feminist” sau „feminist honoris causa”.

Mary Quant,inventatoarea fustei mini,într-o declaraţie apărută în anii ’70 a afirmat că

fusta mini şi-a făcut datoria,adică a arătat că femeia s-a emancipat şi acest lucru este un fapt

universal acceptat. Noi vom demonstra că femeia nu s-a emancipat cu adevărat ci urmează

s-o facă,dacă se va înscrie în planul lui Dumnezeu,care determină o adevărată realizare de

sine şi o adevărată împlinire pe toate planurile.

Vom recomanda o posibilă soluţie la problema feministă,privind prin prisma creştinis-

mului autentic şi credem că în acest fel vom jalona drumul pe care feminismul îl va avea de

parcurs atât în societate cât şi în Biserică,pentru ca femeile să îşi poată împlini rolul lăsat lor

de Dumnezeu.

1. MIŞCAREA FEMINISTĂ : ORIGINE ŞI DESCRIERE CRITICĂ

Este cunoscut faptul că în perioada merovingiană femeile,mai ales cele evlavioase,au

format mănăstiri, care erau adevărate centre ale învăţării. Deşi majoritatea călugăriţelor erau

analfabete,totuşi în Evul Mediu majoritatea femeilor învăţate în ceea ce priveşte literatura,

arta,ştiinţa şi filozofia,erau călugăriţe. Poate tocmai pentru că a existat această categorie de

femei „emancipate” mişcarea feministă a avut succes în perioada mişcărilor de reformă so-

cială începute la sfârşitul secolului XVIII,cu ideologia cărora năzuinţele feministe au fost în

strânsă legătură ( de exemplu în 1789 Olympe de Gauger a încercat să editeze „Declaraţia

despre libertatea femeilor”).