Modalitati de acțiune în apărarea dreptătii pentru categoriile defavorizate dintr-o societate

Introducere

Din totdeauna au existat în societate oameni defavorizați. De multe ori în istorie, acești oamenii au fost marginalizați și desconsiderați în special de cei bogați și înstăriți. Existența acestei categorii de oameni era expresia unor situații nenumărate. Considerente sunt multe când vrem să identificăm vinovatul pentru situația oamenilor respectivi, dar nu întotdeauna putem avea dreptate. Când vedem o persoană care trăiește într-o situație deplorabilă, putem să compătimim acea persoană sau putem să o judecăm.

Este adevărat faptul că multe din persoanele defavorizate se află în acea situație datorită unor factori interni și aceși factori sunt reprezentați de greșelile pe care le-au facut, greșeli care nu au putut fi îndrepate și care au tras după sine nenorocirea, dar asta nu trebuie să ne determine să cădem în extrema generalizării deoarece sunt deasemenea și multe alte situații în care cei ce se află în postura de defavorizați pot fi și rezulatul unei nedreptăți din partea unor factori externi. Acești actori externi pot reprezenta chiar și nedreptăți din partea sistemului social. În acest sens Cornel Filipescu afirmă că: „ sărăcia și excluziunea socială în România nu sunt un produs marginal al unui sistem care funcționează rezonabil de eficient, ci rezultatul eșecului sistemului: și întâi criza profundă a proiectului socialist și apoi erorile de strategie a tranziției, responsabilă de căderea dezastroasă a economiei și de deficitul de politică socială de compensare.”

Deși sunt atâtea motive de care ne putem agăța în îndreptățirea auto-excluderii noastre din elaborarea oricărei activități de ajutorare a acestor persoane, nu suntem îndreptățiți să facem asta. Fiindcă vorbim din perspectivă creștină trebuie să ținem cont de faptul că este de datoria noastră ca și creștini să fim de folos celor din jur. Așa cum Dumnezeu ne-a dat nouă binecuvântări și așa cum alții au fost pentru noi bnecuvîntări, tot așa și oi trebuie să fim pentru alții o binecuvîntare. Trebuie să fim empatici atunci când ni se pune în față subiectul unei persoane defavorizată. Nu tebuie să tratăm cu indifrență pe cel în nevoie. Biblia ne relatează în Iacov 4:17 că cine știe să facă binele și nu îl face atunci săvârșește un păcat. Deaceea trebuie să facem tot ce ține de noi ca să fim de folos celor din jur.

Deși trebuie să căutăm să societatea în care trăim, nu suntem obligați să facem lucruri mai mari decât ne stă în putință. Isus nu ne va cere să facem mai mult decât putem duce sau să ne jertfim sută la sută pentru ceilalți deși El a făcut asta. Totuși este de datoria noastră să facem ceea ce ține de noi în apărarea acelei categorii de oameni defavorizați. Apărarea lor nu ne va desființa pe noi, ci mai degrabă ne va ajuta și ne va fi de folos înaintea lui Dumezeu. Deși nu este exclus că uneori pe plan material putem uneori să și pierdem, pe plan spiritual nu vom pierde nimic ci vom câștiga, iar acea pierdere materială va fi acoperită deoarece Dumnezeu nu rămâne dator nimănui.

De alt fel ca să putem face ceva pentru o persoană în nevoie, iar acel lucru să fie luat în considerare de Dumnezeu, atunci tebuie să facem acel lucru din dragoste și niciodată să nu așteptăm ceva în schimbul binelui făcut. Dacă vom face acte de caritate doar să fim văzuți bine de societate sau să tragem un folos în urma acestora, atuci aceasta nu mai este facere de bine. Dacă o să cautăm să facem bine celor din jur doar ca să fim apreciați, atunci acest fapt este chiar malefic deoarece are la bază mândria și astfel ne auto-distrugem.

Categoriile deoameni defavorizați

Acum poate se nasc întrebări similare celor care au fost adresate lui Isus Hristos atunci când a amintit că trebuie să ne iubim aproapele. Aceste întrebări pot avea la bază întebarea: „Cine sunt mai exact acești oameni defavorizați?.” Această întrebare se naște datorită unor incertitudini referitoare la situația unora își care fac un obicei sau chiar o slujbă din cerșetorit sau alte forme horifice de a produce bani. Astfel nu mai avem încredere în cei care pretind că sunt într-o situație nefericită dorind ajutorul celor din jur iar în substrat sunt doar niște oameni leneși care se complac în situația pe care o au și se folosesc de tehnici psihologice pentru a impresiona sentimental colevtitul și a obține astfel bani fără prea mult efort.

Nu vrem ca resursele noastre să se risipească pentru niște oameni care nu merită să fe ajutați. Dorim să fim de folos celor care au nevoie cu adevărat de ajutor și astfel suntem împăcați la nivel conștiinței că nu am risipit resursle noastre. În acest sens Isitor Mărtinică este de părere că fiecare categoriede oameni trebuie ajutată. Deși suntem tentați să credem că unii oameni nu merită sau nu au nevoie să fie ajutați, Isidor elaborează totuși o listă în care include pe toți cei care au nevoie de ajutor și astfel vom vedea că în categori acelor defavorizați sunt incluși: muncitorii străini, emigranți, copii născuți din uniri nelegitime,copii cu copilărie abandonată, prostituate, înfometați, fugari, exilați, persoane fără cetățenie, închiși și eliberați din pușcării, handicapații (fizici sau psihici). De aici ne putem da seama că avem un câmp deschis din care ne putem alege porțiunea de lucru și nu suntem obligați să acționăm acolo unde avem dubii.