Spiritismul

Vrednicul de pomenire Preasfințitul Grigorie Comșa, trecut la Domnul în anul 1935, s-a ocupat de secta ,,Spiritiștii” în lucrarea sa, ,,Noua Călăuză pentru cunoașterea și combaterea sectelor religioase”. Deși e o credință superficială, practicată mai mult de tineret și înalta societate, totuși s-a popularizat, cu forme concrete, în câteva localități din județele Arad și Bihor.

Un fost diacon rătăcit, pe nume Iosif Vucotici, se specializează în Spiritism, făcând școală la un evreu din Budapesta, Dr. Grunhud Adolt, redactorul revistei spiritiste ,,Egi Vilagossag” (Lumina Cerească). Influențat de acesta, Vucotici înființează un cerc spiritist în Șepreuș prin anii 1900-1905, unde este present și el de mai mai multe ori. După moartea lor, acest cerc din Șepreuș s-a desființat. Sămânța a prins rădăcini într-o comună vecină, Apateu. Mai apoi s-a răspândit și în împrejurimi.

În ceea ce privește practicele acestei sectei, ei au o casă anume aleasă de Sf. Spirit, după cum zic ei, unde țin întâlnirile, într-o camera special pentru ,,sedință”, în care se află la mijloc o masă cu scune împrejur.

Ședința o încep cu rugăciunea Împărate Ceresc. Toți se ridică în picioare și cu fața spre răsărit, cântă această rugăciune. La cuvintele ,,Vino și te așează întru noi”, unul din ei, numit ,,Vasul cuvântului”(medium), adoarme. După încep să cânte și alte cântece bisericești și rostesc cu toții rugăciuni pentru invocarea ,,Spiritului”. La un moment dat, Vasul începe să vorbească, iar Spiritul rânduiește pe cineva să scrie tot ce aude. Vasul vorbește aproximativ o oră, o oră jumătate, spunând la fiecare ce a făcut în săptămâna respectivă și îi mustră pentru faptele lor rele. Toți încep să plângă pentru păcatele lor. După ce Vasul termină de vorbit și se trezește singur, mai cântă cu toții o cântare de mulțumire, spune o rugăciune și se despart.

În această cameră specială la ședință nu intră decât credincioșii spiritiști. Curioșii pot intra daor dacă îi cheamă Vasul cuvântului. După terminare pot intra toți când se citesc cele ce s-au scris la ședință.

Au și un conducător care citește Biblia și le împarte cuminecătura. Pentru aceasta se aduc prescuri, prăjituri și vin. Prescurile și vinul sunt așezate pe masă și sunt tămâiate. După ce le binecuvinteză Vasul cuvântului în vremea inspirației cu ochii închiși, conducătorul le împarte și cuminecătura la fiecare în parte. La urmă mănâncă cu toții prăjiturile. Cu o învoire specială se împărtășesc și la biserică. Mărturisirea o fac unul altuia. Pe lângă aceasta au și un fel de botez cu apa sfințită și cununia.

Urăsc și combat sectele care nu au Sfânta Cruce și Icoanele, ei sunt apărători ai acestora. În lumea școlărească și intelectuală, spiritismul e mai mult un sport de curiozități pentru aflarea viitorului.

Cel care a adus dezvoltare Spiritismului în România a fost marele filosof B. P. Hașdeu. După ce și-a pierdut pe unica sa fiică, Iulia, a încercat să ia legătura cu ea prin convorbirile spiritiste, care ajung foarte cunoscute în rândul tinerilor. Alcătuiește un volum despre spritisim, intitulat ,,Sic Cogito”.

Aspecte despre istoria și doctrina Spiritismului.

Spiritismul își propune să dea adevărata conștiință științifică despre supranatural, să arate mijloacele raporturilor regulate cu lumea spiritelor, să facă din adevărurile credinței obiecte ale științei pozitive și să înlăture orice îndoială ce s-ar părea că se cuprinde în adevărurile de credință. Urme de credință spiritistă cu invocarea morților găsim la multe popoare. Unele cuvinte de pe peretele lui Baltazar scrise în timpul ospățului, despre care ne vorbește Sfânta Scriptură, sunt considerate de unii ca manifestare spiritistă. Aderenții acestei secte susțin că atât în Sf. Scriptură, cât și în literatura clasică sunt dovezi de credință spiritistă.

La mijlocul secolului al XIX-lea (1847) această sectă se manifestă mai cu putere într-un sat din New York. A început cu însuflețirea mobilelor ce se mișcau și pocneau în casa familiei Fox. Această familie devine mediu, în special cele două fiice dau naștere ședințelor spiritiste, pentru care au avut multe de suferit din partea populației habotnice.

Spititismul a luat amploare mare, încât în anul 1853 a ajuns și în Statele Unite, având peste 30.000 de medii. La Universitatea din Philadelphia era cât pe ce să se înființeze o catedră de spiritism.