Patima Beției

„Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin." (Isaia 5:11)

Se pare că termenul de “alcohol” este de origine arabă, fiind compus din articolul “al” şi cuvântul “cohl”, care înseamnă praf foarte fina. Este considerat a fi o substanţă psihotropă (care acţionează asupra creierului) - un drog din categoria halucinogenelor.Băuturile alcoolice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri de către populaţia Asiei şi a Europei. Pe papirusurile şi pe monumentele vechilor egipteni, cu mai mult de 3000 de ani î.e.n., la fenicieni, asirieni, ca şi la alte popoare din antichitate, se pomeneşte de vin ca de o băutură a petrecerii, pentru cinstirea oaspeţilor sau pentru îndeplinirea unor ritualurilor religioase.Biblia relatează despre prima experienţă alcoolică acută a lui Noe.

Dumnezeiasca Scriptură ne istoriseşte că Noe şi fii săi, după scăparea din potop şi ieşirea din corabie, „s-a făcut lucrător de pământ" în care semăna seminţe, ca să producă roade bune. El a sădit şi viţă de vie. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu, Care 1-a binecuvântat, Noe cu cei trei feciori ai lui, trăiau în pace şi fericire. Ce s-a întâmplat după aceea? După ce s-au copt strugurii Noe a stors must din ei într-un vas. Odată, după ce a fiert mustul şi s-a făcut vin, necunoscându-i tăria, abăut mai mult, s-a îmbătat şi după aceea culcându-se a adormit. Pe când dormea, Noe s-a dezgolit. Ham, feciorul său, crud la minte, auzind de la fiul său Hanaan că tatăl său Noe s-a dezgolit, s-a dus şi văzându-1 aşa, a râs de goliciunea tatălui său, spunând aceasta şi celorlalţi fraţi ai săi: Sim şi lafet. Aceştia fiind cinstitori de părinţi şi luminaţi la minte, au luat o haină şi mergând cu feţele îndreptate în altă parte, au acoperit cu ea goliciunea tatălui lor

Noe trezindu-se, a cunoscut câte i-a făcut feciorul său cel mai tânăr (nepriceput) şi a zis: „ Blestemat să fie Hanaan! Slugă să fie el fraţilor săi!" Apoi binecuvântându-i şi pe ceilalţi fii credincioşi a zis: „ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui! Să înmulţească Dumnezeu pe lafet şi să locuiască el în locaşurile lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui" (Fac. 9).

lată ce a izvorât din beţie: greşeală, tulburare, blestem şi asuprire. Blestemul izvorât din beţia lui Noe, a rămas până azi pe spatele lumii. Pofta popoarelor şi a neamurilor de a stăpâni, asupri şi robi unele pe altele, sunt roadele acestui blestem. Noe, al doilea Adam, părintele omenirii, s-a îmbătat o singură dată şi iată, urmările rele ale beţiei au rămas până în ziua de azi.

Din boala beţiei ca şi atunci şi azi, ţâşnesc felurite nelegiuiri şi păcate grele: tulburări, ucideri, hule, mânii, urâciuni şi blesteme, ca dintr-o fântână spurcată. Blesteamă părinţii pe copii şi copiii pe părinţi, soţia pe soţ şi soţul pe soţie, frate pe frate şi om pe om. Geme lumea de blestemele izvorâte din beţii. Ea sparge case, căsnicii, frăţii şi prietenii, spulberând până şi bunăvoirea dintre oameni. Dracii din iad, n-au alte slugi mai credincioase şi harnice, pentru a atrage sumedenii de bărbaţi şi femei din toate ramurile societăţii, în gurile iadului lor vremelnic şi veşnic, ca băutura şi beţia, cu ajutorul căreia a pierdut şi pierde sumedenie de suflete omeneşti.

Unul dintre păcatele care macină omenirea din vremurile străvechi este păcatul beţiei. La unii oameni acest păcat pare a fi de netămăduit şi totuşi este o robie de care se poate scăpa. Se ajunge la o asemenea stare datorită lipsei de credinţă, de rugăciune, de post, de spovedanie şi împărtăşanie, din pricina absenţei de la Sfânta Liturghie, a lipsei de voinţă sau a unor necazuri pe care omul nu poate să le depăşească de unul singur, fără ajutorul Bisericii.

Cuvântul BEŢIE -A SE ÎMBĂTA - înseamnă consumarea peste măsură a băuturilor alcoolice ameţitoare (vin, ţuică etc), fapt ce devine uneori obişnuinţă şi apoi patimă. Beţia nu este vătămătoare numai trupului, îmbolnăvindu-1, ci şi sufletului şi de aceea se numără printre păcatele de moarte care exclud sufletele de la împărăţia lui Dumnezeu: „Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu." (I Corinteni 6:9-10) Dar beţia, în sens figurat, este - după spusa vechilor comentatori - imaginea orgiilor şi a viciilor.