Sinodul I Ecumenic de la Niceea 325 E.N. - Stabilirea Datei Pastelui

CADRUL ISTORIC

Odata cu Imparatul Constantin s-a realizat una dintre marile revolutii ale istoriei: extraordinara schimbare a imperiului roman, care din pagân cum era, a devenit crestin.

Astfel, a inceput schimbarea unui trecut milenar, cu radacini profunde-trecutul civilizatiei grecesti si romane. Schimbarea a fost constituita esential de recunoasterea crestinismului ca religie de stat. E vorba asadar de un eveniment de o relevanta exceptionala pentru istoria Bisericii, dar si pentru intreaga istorie a omenirii, din cauza nenumaratelor influente pe care acest eveniment il are asupra sferei sociale, culturale, politice si economice.

Revolutia constantiniana a fost determinata de patru factori esentiali:

1) Profundele modificari politice, economice si sociale pe care perioada clasica le-a suferit intre timp.

2) Nenumaratele exigente ideale si spirituale care au luat nastere in raport cu schimbarea scenariului lumii.

3) Neadecvarea religiei pagâne in a satisface astfel de exigente, in special cele cu privire la existenta intima a persoanei.

4) Capacitatea crestinismului de a intampina astfel de exigente intr-un mod cu totul particular.

Intim legata de conditia orasului-stat (polis), civilizatia antica suferea din ce in ce mai mult o dezradacinare a acestei obisnuinte naturale din cauza imperiului Romei. Unificarea politica a spatiului mediteraneean prin opera caput mundi, de fapt, pe de-o parte inflorea mentalitatea cosmopolita si se deschidea catre idealuri de universalism si pe de-alta parte, tendinta autocratica a puterii centrale si presantele exigente militare, birocratice si fiscale ale regimului, slabeau si deteriorau raportul dintre civis si Stat, lasandu-l pe cetateanul Imperiului din ce in ce mai singur cu problemele dramatice ale vietii de fiecare zi, intarind astfel in el sensibilitatea pentru dimensiunea privata a existentei.

Inaintea acestor exigente, religia pagâna s-a demonstrat a fi nesatisfacatoare, divinitatile olimpice, concepute de civilizatia polis-ului, pierdeau din influenta lor in interesele noii republici.

Indivizii, dincolo de acestea, observau din ce in ce mai mult problema divinului ca un lucru intim legat de sensul vietii, un sens care-cu totul iluzoriu in panteonul pagân-avea consistenta in speculatiile elevate ale filosofilor si in sperantele majoritatii.

Unele si altele, de fapt, gasesc raspunsuri eficace in crestinism, care le imprima totusi semnul de neconfundat al unei noutati absolute: capacitatea de a obtine mantuirea prin har si nu datorita efortului intelectual sau datorita practicarii magiei.

Acest comentariu ne permite sa aruncam o privire asupra ceea ce era in concret legislatia religioasa a lui Constantin pentru a considera, pe langa comportamentul practic pe care el si l-a insusit in chestiunile care priveau Biserica, pozitia sa cu privire la fenomenele schismatice si eretice.

Legile lui Constantin in materie de politica religioasa se pot clasifica dupa ambientul specific de referire. Astfel:

- Exigente generale – acestora a raspuns edictul proclamat imediat dupa victoria asupra lui Liciniu (324 e.n.), prin care s-a recomandat si s-a tutelat credinta intr-o singura adevarata Divinitate. Simbolul Crucii, intre timp, a fost reprezentat pe monede si medalii.

- Exigente materiale – Constantin a prevazut modalitati de a contracara efectele persecutiilor facute de predecesorii sai asupra crestinilor. Toti cei care au suferit tot felul de condamnari (exil, lucru in mine, lucrari publice, etc.) au fost gratiati; toti cei care au fost privati de rangul militar au fost lasati liberi sa se intoarca si au fost pusi in drepturi, celor carora li s-au confiscat bunuri le-au fost restituite.