Terulian Apologeticul

Cea mai reprezentativa persoana a literaturii vechi crestine din Africa a fost Tertulian. S-a nascut catre anul 160 Cartagina intr-o familie pagana. Si-a dezvoltat o puternica cultura, studiind latina si greaca, filosofia retorica, gramatica, medicina si dreptul. A profesat avocatura si dreptul.

s-a convertit șa crestinism determinat de viata morala a crestinilor si de curajul martirilor. A fost casatorit si a facut parte din cler, fiind hirotonit preot. Dupa increstinare si-a adancit cunpstintele religioase si morale, luptand pentru apararea crestinismului. Pe la anul 213 a inclinat spre montanism, ajungand sa critice crestinismul. Spre sfarsitul vietii creeaza o secta proprie a tertulianistilor, care au fost convertiti mai tarziu la Ortodoxie de Fericitul Augustin.

Nu se cunoaste precis data si nici imprejurimile mortii lui Tertulian, dar se considera ca s-

a petrecut pe la anul 240.

Tertulian a scris foarte mult, fiind citit de toti crestinii posteriori, este considerat ca un ,,Origen al latinilor,, insusit de o imensa cultura latina si greceasca. El scria cu usurinta atat in limba latina cat si in limba greaca, cunostea foarte bine Sfanta Scriptura si adeseori cita din memorie. A putut sa realizeze opere in toate domeniile teologice, cum ar fi: apologetic; Apologeticul, Impotriva iudeilor, dogmatic; Despre suflet, Despre Trupul lui Hristos, moral si practic; Despre rugaciune, Catre martiri, si altele.

Apologeticul este scris in 50 de capitole, adresat autoritatilor romane care ii persecutau pe crestini, cerand libertate. Tertulian le spune demnitariloe Imperiului Roman sa nu le fie rusine sa cerceteze cu amanunt despre crestinism si abia dupa sa-l condamne, dar nu fara sa-l fi cunoscut indeaproape. El acuuza pe demnitari de ura impotriva numelui de crestin fara ca crestinii sa o merite. Oamenii urasc fara sa cunoasca ceea ce urasc. De aici rezulta ca ei nu cunosc ceea ce urasc si urasc cu nedreptate, iar cei care ajung sa cunoasca adevarul si devin crestini ajung sa urasca ceea ce au fost si se declara de partea ceea ce au urat.

Tertulian subliniaza ca toti striga impotriva lor ca fiind crestini in ogoare, peste tot in fortarete, in insule si pretutindeni, oricare le-ar fi sexul sau varsta trec de partea numelui de crestin si totusi nici aceasta situatie nu-i face sa isi indrepte mintea spre un bun ascuns, numai aici curiozitatea omeneasca sta in amortie.

Paganii prefera sa nu stie motivul pentru care ii urasc pe crestini, pentru ca daca ar cunoaste adevarul nu ar mai avea de ce sa ii urasca. Cei rai cauta sa stea in urma, daca sunt acuzati neaga, iar daca sunt condamnati se intristeaza, in schimb crestinul nu se rusineaza si nu ii pare rau decat ca nu a facut asa mai dinainte, daca este denuntat se mandreste, daca este acuzat nu se apara, iar daca este condamnat multumeste.

Doar din cauza numelui de crestin, ei sunt cndamnati fara a fi cercetati fiind pur si simplu invinuiti, pe cand cu adevarati criminali nu se comporta astfel, ei au voie la avocat sa se apere si sunt cercetati, pe cand crestini nu au acest drept. Aceste lucruri fiind sustinute chiar si de imparatul Traian care spune ca crestini nu trebuie urmariti ca si cum ar fi nevinovati si totusi cere sa fie pedepsiti ca si cum ar fi vinovati.

Crestinii erau chinuiti pentru ca sa tagaduiasca ca sunt crestini, adica sa se departeze de acest nume, iar dac negau ca sunt crestini erau numiti nevinovati. Unii oameni erau laudati pentru bunatate si intelepciune, dar li se reprosa numele de crestin fara sa se gandeasca nca din cauza ca erau crestini erau buni si intelepti. In continuare Tertulian raspunde fiecarei invinuiri aduse crestinilor, acuzand moralitatea si legile romanilor pe care ii acuza ca nu fac indeajunse cercetari asupra crestinilor inainte de ai invinuii, aducand ca exemplu pe unii imparati ca Tiberiu si Marcu Aureliu care recunosc meritul crestinilor in finalitatea anumitor intamplari, ca si cea de castigare a unei batali impotriva marcomanilor.

Crestinii sunt acuzati ca nu respecta traditia transmisa de stramosi si se abat de la ea, iar Tertulian le raspunde ca nici ei nu respecta traditiile si legile stramosilor deoarece ei renuna la un zeu de pe o zi pe alta si isi fac altii noi, modifica legile dupa propriul plac, fiecare avand o libertate fara moralitate. Crestinii mai sunt acuzati de omorarea copiilor si de facerea de ospete, dar nu au fost gasite nici un fel de dovezi. Tertulian cere dovezi de la pagani pentru toate acuzatiile dar ei nu au pt ca nu sunt adevarate. Tertulian subliniaza ca zvonurile sunt minciuni care se raspandesc, dar intr-un final adevarul iese la iveala. Acesta marturiseste ca toate acuzatiile care sunt adresate crestinilor, sunt de fapt niste fapte ale paganilor care omorau copii nou-nascuti, in Africa pentru Saturn si pentru Mercur oameni mai in varsta. Crestini nu beau sange de om ci se feresc chiar si de sangele animalelor sugrumate sau ucise, cat despre incest, nici vorba de asa ceva deoarece casatoria crestina are si acest rol de ai feri pe crestini de acest obicei, pe cand paganii se insoara cu surorile sau cu mamele lor.