Cadrul Conceptual al Sociologiei

In structura teoretica a oricarei stiinte intra si un numar mai mult sau mai putin ridicat de conceptie.

Conceptele sunt constructii teoretice, care fac din orice teorie stiintifica, alaturi de celelaltecomponente ale teoriei:ipoteze si propozitii.

Asa cum am vazut, teoria ofera o schema conceptuala prin intermediul careia procesele si fenomenele sunt sistematizate, clasificate si puse in relatii reciproce.

Necesitatea conceptelor.

Campul asupra caruia sociologia isi aplica studiul trebuie sa fie acoperit si luat in stapanire prin cunoastere.

Ele ne permit sa acoperim arii mai mari sau mai restranse, sa cuprindem clase de fenomene si tot prin concepte ne orientam in lumea faptelor, selectionandu-le pe cele mai relevante, semnificative din punct de vedere stiintific.

Sociologia face abstractie de realitate in sensul ca se limiteaza la anumite aspecte ale fenomenelor, la anumite dimensiuni sau segmente ale realitatii. Astfel de observatii sunt acte de abstractizare care duc la crearea de termeni pe care ii folosim in locul fenomenelor, adica la faurirea de concepte.

Cu alte cuvinte, folosim conceptele ca simboluri ale fenomenelor pe care le studiem.

Nu trebuie sa confundam conceptul cu fenomenul pe care il simbolizeaza.

In consecinta, conceptul apare ca un simbol abstract si general, care inmanunchiaza suma tuturor cunostintelor pe care le posedamdespre o clasa de fenomene.

Fiind abstractiuni, conceptele au sens numai intr-un anumit cadru de referinta, un anumit sistem teoretic.

Conceptele se fixeaza in cuvinte, prin termeni specializati. Fiecare stiinta isi va dezvolta un sistem de conceptie.

Sociologia, nelimitandu-se la o singura dimensiune a realitatii sociale, avand un obiect mai vast si mai diversificat, va avea de urmatit un efort conceptual mai complex structurat si mai bogat.

Fireste ca nu toate conceptele au aceiasi importanta euristica, contributia lor la cunoasterea realitatii nefiind aceeasi.

Valoarea unui concept se apreciaza atat din pun de vedere teoretic, cat si din punct de vedere empiri.

Importanta teoretica a unui concept este determinata de relatiile sau de conexiunile sale cu celelalte elemente ale sistemului teoretic din care fac parte.

Imporanta empirica este determinata de regulile de corespondenta sau de definitiile operationale, care pun conceptul in relatie cu fapte observabile.

O definitie operationala defineste un concept in termeni de proceduri dupa care sa se opereze observatiile specifice care constituie fundamentul empiric al folosirii sale.

Definirea operationala a unui cuncept nu este usoara, deoarece o definitie completa trebuie sa cuprinda expunerea inter-relatiilor sale cu sistemul de conceptie din care face parte.

De exemplu, pentru a defini conceptul de ,,scop’’, trebuie sa definim nu numai o serie de alte concepte (,,mobil’’, ,,intentie’’, ,,expectativa’’, ,,atractie’’, ,, succes’’, ,,esec’’) ci si enuntul procedurilor utilizate in observarea fenomenelor care se leaga de aceste concept.

Clasificarea conceptelor.

Nu toate conceptele au o insemnatate empirica directa.

Unele nu pot fi folosite decat in legatura cu alte concepte, cu conditia ca acestea din urma sa aiba insa un referent empiric direct.

Avand in vedere acest lucru, conceptele se pot clasifica:1) operationale; 2) noeperationale.

Conceptele operationale

Sunt acelea care pot servi nemijlocit in cercetarea empirica a realitatii, in timp ce conceptele neoperationale exprima sau reflecta dimensiuni de relatii care nu sunt direct observabile si nic masurabile.

Daca avem in vedere aria de aplicare si cuprindere a realitatii si implicit cadrul teoretic de referinta, putem distinge: