Conceptul de pericol social

1. Ce este pericolul social?

Pentru a putea oferi informații cu privire la termenul avut în vedere și nume cel de pericol social, voi începe prin a defini termenul de pericol conform definiție din Dicționarul explicativ al limbii române:

Pericol- situație, faptă care pune sau poate pune în nesiguranță existeța, integritatea cuiva sau a ceva; primejdie, amenințare.

Analizând aceași sursă găsim termenul de pericol social definit astfel:

Pericolul social-”caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse”.

În zilele noastre acest termen este utilizat destul de mult, astfel cu toții ne gândim și avem teamă de pericol, fie el natural sau infracțional, făcând o referire la cazurile auzite zi de zi în presă sau televiziune, tindem a ne ferim de persoane ce comit un rău societății, astfel observăm că pericol există dintotdeauna și nu are o eră a sa. Legea penală apară dintotdeauna societatea de persoanele care încalcă ordinea de drept, toate acestea ieșind din definiția pericolului social data din punuct de vedere juridic-”trăsătură esenţială a infracţiunii şi abaterii, constând în particularitatea faptei de a aduce atingeri valorilor şi relaţiilor sociale apărate de lege.”

În vechiul Cod Penal infracțiunea era definiță ca ”faptă prevăzută de legea penală, care reprezintă pericol social,săvârșită cu vinovăție,” dar analizînd Noul Cod Penal se observă că acesta elimină pericolul social din definirea infracțiunii.

Rămânem tot la discuția privitoare la infracțiune și prezint viziunea Georgianei Tudor asupra acestui termen ca reprezentând pericol social ”un act de conduită exterioară a omului, care din cauza tulburării pe care o produce ordinii sociale şi de drept este supusă condamnării penale” tot aici țin să-l cietz și pe Tudor Avrigeanu care în lucrarea sa prezintăo definiție a infracțiunii” încă din 1923 profesorul Traian Pop definea infracțiunea ca o faptă antijudiciară, imputabilă și sancționată de legea penală.”

Făcând o analiză a celor evidențiate până acum pot spune că pericolul social constituie, astfel, o „trăsătură esenţială şi comună tuturor faptelor prin care se încalcă ordinea de drept” astfel pedepsirea aspră prin lege a unor categorii de fapte, nu este decât demonstrarea legală a unui grad ridicat de pericol social pentru societate.

Cu siguranță toți ne întrebăm cum a luat ființă acest concept, dacă a existat o perioadă a lui, ” acest viciu cu caracter universal, legat profund de natura fiinţei umane este cel mai periculos fenomen ” el se dezvoltă odată cu creșterea nevoilor societății, dacă este sărăcie sigur va exista un mai mare grad de pericol social.

Pericolul social se poate manifesta, de asemenea, şi în „starea de nelinște şi insecuritate socială pe care fapta penală o creează”, subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune atingerea unei valori apărate de lege spre exemplu independența, proprietatea sau chiar țara în care trăim, România. Atunci când judecătorii stabilesc existenţa unui pericol social ţin însă cont de mai multe aspecte, nefiind necesară doar atingerea adusă uneia dintre aceste valori deasemeni la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seamă de: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, de obicei, legea prevede o serie de circumstanţe atenuante sau agravante. Toate acestea sunt însă lăsate la libera apreciere a judecătorului, mai mult,în țara noastră, nu există o practică unitară, interpretările date pericolului social sunt extrem de diferite.