Criminalitatea, consecință a sărăciei - prevenirea criminalității

„Prevenirea nu este doar opera unui specialist ci ea solicita efortul

tuturor. Dincolo de recomandari foarte limitate, ea implica apelul la o schimbare de mentalitati... O societate unde se reînnoada comunicarea, unde constrângerile ramân suple, unde omul este luat constant în consideratie, va refuza violenta.

Refuzând aceasta sfidare, se va naste o lume nu fara violenta, dar mai linistita”

Raspuns violentei, tomul 1,Presses Pocket, Paris

CRIMINALITATEA – O CONSECINTA A SARACIEI

Saracia si subdezvoltarea culturala sunt fenomene sociale aflate într-o profunda corelatie si interactiune, în sensul ca saracia determina subdezvoltarea culturala, iar aceasta, la rândul ei, adânceste saracia. Dialectica raporturilor dintre ele nu este, desigur, liniara, ci mult mai complexa, saracia neavând întotdeauna ca efect automat subdezvoltarea culturala, dupa cum nici subdezvoltarea culturala nu se asociaza automat numai cu saracia. Viata demonstreaza ca sunt indivizi, grupuri si chiar comunitati care desi simt si traiesc puternic saracia încearca s-o depaseasca, prin cultura, învatatura, stiinta de carte si informare continua, dupa cum sunt indivizi, grupuri si comunitati umane cu înalte standarde economice, dar fara preocupari si nevoi culturale, pentru acestea valorile fundamentale fiind acumularea de bunuri materiale, bani si avutie sub diferite forme.

Efectele saraciei

În ceea ce priveste saracia, am mentionat ca, în unele cazuri, realitatea sociala este mai generoasa decât ne imaginam noi si ne ofera pe teren cazuri de indivizi, familii sau chiar comunitati în care dezvoltarea culturala si educatia sfideaza saracia si se situeaza la un nivel de dezvoltare superior starii economice, dupa cum si reversul este posibil, ca indivizi, familii sau comunitati cu stare economica ridicata sa nu releve si o dezvoltare culturala si educationala pe masura. De aceea, ipotezele pe care le formulam, de fiecare data, trebuie supuse „tiraniei faptelor”. Saracia, afectând indivizii, grupurile si comunitatile umane, afecteaza implicit valorile nationale si locale care definesc univoc un popor sau o comunitate. Pentru a contracara aceste efecte nocive, proiectele locale, nationale si internationale de dezvoltare trebuie cu necesitate sa cuprinda cultura ca o componenta fundamentala a dezvoltarii, iar investitiile în cultura trebuie considerate drept cea mai eficienta investitie pe plan individual si societal, altfel, saracia presând negativ asupra nevoii de cultura. Ne-au demonstrat-o, de-a lungul anilor, subiectii din localitatile sarace, „experti” fara egal în saracie, care prin ea se definesc, în limitele ei strâmte traiesc, consecintele ei nefaste le percep zi de zi. Saracia le dirijeaza scala de valori, le contureaza aspiratiile, le construieste filozofia de viata. În conditii de saracie, oamenii sunt preocupati exclusiv de supravietuirea fizica, iar fenomene inefabile precum cultura, identitatea nationala si culturala sau educatia sunt în risc de slabire, de diluare. Saracia este dinamica, complexa si adânc înradacinata institutional. Când se perpetueaza, fara îndoiala se perpetueaza si consecintele ei nocive. Persistenta saraciei este legata de interactiunea multiplelor ei dimensiuni: economica, sociala, institutionala, morala, psihologica.

Având caracter multidimensional, saracia cuprinde si se extinde asupra tuturor aspectelor vietii umane. Afecteaza valorile si relatiile sociale. Este stiut ca omul sarac are o viata plina de privatiuni, este exclus de la ofertele sociale si culturale ale societatii si comunitatii în care traieste din cauza lipsei oportunitatilor, devenind un izolat, daca nu-si gaseste refugiul în rândurile saracilor ca el. Saracia afecteaza valorile politice, inducând daca nu sentimentul de blazare, cel putin starea de indiferenta fata de problemele comunitatii si de deciziile care o privesc. Lipsa veniturilor sau putinatatea lor afecteaza climatul si relatiile de familie, pozitia în societate, statutul cultural-educational al oamenilor, iar între grupurile etnice apare competitia pentru stapânirea resurselor. Din perspectiva culturala si educationala, saracia adânceste alienarea culturala si analfabetismul, reduce ponderea celor care se pot bucura de beneficiile culturii si stiintei de carte. În acelasi timp, poate duce la cresterea delicventei, a ratei criminalitatii, ceea ce amplifica insecuritatea si anomia sociala.

DEFINITIE. DELIMITARI CONCEPTUALE

Crima este o ofensa care trece dincolo de sfera personala, in cea publica, incalcand reguli sau legi prohibitive carora le sunt atasate pedepse sau sanctiuni legitime si care neceita interventia autoritatii publice. In termenii legii sau jurisprudentei, a fi vinovat de comiterea unui act criminal implica rea intentie sau neglijenta, desi legea prezinta unele exceptii. Pentru ca crima sa fie recunoscuta ca atare, aceasta trebuie sa ajunga sa fie observata si sa fie prelucrata de un sistem administartiv sau de o institutie. Astfel, ratele criminalitatii inregistrate sunt constructe sociale, care ignora delictele ascunse. Intre acestea din urma se pot numara, de pilda, cazurile neraportate de violentra casnica, atacurile asupra minoritatilor etnice, comportamentele indecente sau violurile. Studiile asupra celor implicati in delicventa sau criminalitate au confirmat ca o proportie insemnata din aceste comportamente nu sunt inregistrate oficial.

Un val mai recent de studii asupra victimelor a sprijinit conceptia ca proportia criminalitatii este foarte mare. Se includ si forme de delicte economice de la furtul de la locul de munca pana la fraude pe scala larga, poluarea industriala si contraventii la legislatia de sanatate si protectia muncii; toate acestea pot sa nu fie inregistrate oficial ca delicte dar potrivit unor criminologi contribuie semnificativ la criminalitatea ascunsa care afecteaza societatea.

Ceea ce unii au definit drept “ crime fara victima”( de pilda cele care implica drogurile, prostitutia, jocuri ilegale de noroc, talharii), pot incalca legea dar raman neraportate incat cei implicati pot realiza o anumita forma de intelegere. Prin urmare o definitie legala a crimei ar putea fi insuficienta.

Ceea ce o societate defineste drept crima poate fi un construct social foarte relativ. Definitile ei si etiologia acceptata pot fi influentate de ideile de moralitate, de credintele religioase ca si de sustinerile, stiintifice, concurente, referitoare la originile ei.

Unele studii antropologice sau sociologice pot sugera ca adoptarea unei definitii a delictelor derivata din lege, legitimata de catre stat si administrata de o birocratie este etnocentrica si ingusta si ca luarea in considerare a incalcarii normelor si a exercitiului controlului social in societatile mai simple, lipsite de legi formale poate fi edificatoare.

Dinamica fenomenului infractional din ultimii ani si eforturile institutiilor statului si ale societatii civile de a-i face fata într-o maniera coerenta si eficace, impune realizarea unei strategii nationale de prevenire a criminalitatii. Acest lucru este deplin posibil deoarece exista o baza teoretica bogata consacrata acestui domeniu: acte normative românesti, programe si recomandari ale Consiliului Europei si ale O.N.U., strategii elaborate recent în alte tari.