Francmasoneria

1 .Introducere

Potrivit dicționarului enciclopedic "The New Encyclopedia Britannica," francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic . Însă francmasoneria a funcționat în secret doar atunci și acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociație secretă, deși prezintă asemănări cu Școlile de Mistere din Antichitate.

Însă, potrivit definiției date de masonii înșiși, masoneria este: "o asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi. "

Francmasoneria desemneaza in acelasi timp o disciplina spirituala, precum Alchimia, si institutia traditionala care reuneste practicantii acestei discipline, in loji sau confederatii de loji, numite Mari loji.

Francmasoneria sau masoneria, ca institutie, este un ordin initiatic ai cărei membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale si sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cartile sfinte ale marilor religii ( Biblia ,Coranul sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, de credința într-o „ființă supremă", un „Mare Arhitect al Universului".

Organizațiile masonice, prezente în majoritatea țărilor, se regasesc sub forma obediențelor automome, ele însele compuse din loji albastre de câte 7-50 de persoane , uneori chiar mai multe.

2. Scurt istoric al Masoneriei

Despre masonerie se spune ca ar fi ca un salcam batran , aceasta metafora referindu-se la faptul ca un salcam are multe radacini si multe ramuri .

In ciuda publicarii numeroaselor carti si articole cu referire la masonerie , originea ei ramane un mister. Chiar si masonii sunt de pareri diferite in ceea ce priveste originile aceste organizatii.

Legendele masonice plasează formarea organizației în epoca Turnului Babel și în cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomenește în Biblie. Practic, inceputurile masoneriei operative reprezinta inceputirile culturii urbane, constructia primelor orase - cetati.

Majoritatea scriitorilor plasează apariția secretelor masonice în epoca existenței preoților războinici, cavalerii templieri.

Un scriitor din secolul al XVIII-lea susținea că francmasoneria modernă ar fi fost întemeiată de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul și despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei Stăreții a Sionului.

Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă și autor al lucrării "The Meaning of Masonry", scria: "Adevărata istorie secretă a apariției masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizației însăși".

Principalele simboluri masonice sunt cele “Trei Mari Lumini” (Echerul, Compasul si “Volumul Sfintei Legi”) precum si litera “G” scrisa in interiorul unui echer si al unui compas, reprezentand initiala cuvintelor God (zeu), geometrice, generare, geniu, gnoza.

3. Masoneria in Romania

Emblema actuală a Marii Loji Naţionale din România, cu inscripţia "învinge sau mori" in latină.

In Romania, francmasoneria a avut un rol important. Au fost cativa domnitori romani care au aplicat la ideile si principiile “Epocii Luminilor” pe care si francmasoneria le-a raspandit. In Moldova si Tara Romaneasca, Alexandru Lapusneanu si Radu Serban au intemeiat Scoli domnesti “pentru invatatura norodului”, in 1561 la Cotnari si in 1603 la Targoviste.

Serban Cantacuzino a reusit sa construiasca Academia din Bucuresti (1688), Antioh Cantemir a construit una la Iasi (1707) iar in Transilvania, s-a construit in 1795 la straduinta invatatului Ioan Piuariu-Molnar.

S-au infaptuit reforme fiscale si juridice de catre Constantin Brancoveanu, Antioh si Dimitrie Cantemir, s-au deschis scoli si spitale, si s-a popularizat ideea “bunului” sau “binelui obstesc”. Constantin Mavrocordat a instaurat o Constitutie in Tara Romaneasca si a desfintat iobagia.

Horea, un alt francmason, a redactat faimosul “Supplex libellus valachorum”, unde erau prezentate revendicari absolut similare cu cele exprimate zece ani mai inainte in America sau cinci ani mai tarziu in Franta.