Importanța Adevărului și a Erorii în Cunoaștere

Cuvinte cheie :

o adevăr;

o cunoaştere;

o raţionalismul;

o empirismul;

o eroare;

o filosofie.

Abstract :

În studiul “Importanţa adevărului şi a erorii în cunoaştere” mi-am propus să dezbat tema adevărului şi a cunoaşterii, apelând la filosofie, la sursele cunoaşterii, la lucrările marilor filosofi R. Descartes, J. Locke, Popper, Borchard, la formele cunoaşterii propuse de filosoful Immanuel Kant, la teoriile despre adevăr (teoria adevărului-corespondenţă, teoria adevărului-coerenţă, teoria adevărului-utilitate).

Dezbatere:

Una dintre cele mai vechi şi mai importante întrebări la care filozofia a trebui să răspundă a fost “Ce este cunoaşterea?” , răspunsurile fiind foarte diferite şi chiar contradictorii. Rezultatul cunoaşterii este cunoştinţa. Mulţi dintre noi vom răspunde la întrebarea de mai sus astfel: cunoaşterea este o opinie care reflectă adevărul, însă, deţinând informaţii, date asupra unui subiect, asupra unei probleme, vom pricepe şi percepe cu uşurinţă lucrurile, astfel cunoaşterea va fi realizată prin intelect. Pot spune că adevărul şi eroarea sunt două concepte de bază prin care se realizează cunoaşterea, însă unii dintre marii filozofii au considerat că adevărulul este absolut şi, prin urmare eroarea este opusă adevărului şi nu are niciun rol în cunoaştere, deoarece este o lipsă, un defect.

Nae Ionescu preferă să definească cunoaşterea astfel:

“Afirmaţia noastră fundamentală deocamdată se rezumă la atât: cunoştinţa este ceva deosebit de realitatea de cunoscut şi deosebit în acelaşi timp de realitatea cunoscătoare. (…) Între adevăr şi realitate, însă, este o distanţă enormă. Am putea spune că nu există aproape nicio legătură între adevăr si realitate. O cunoştinţă adevarată este cunoştinţă care îmi apare mie întotdeauna în aceleaşi condiţii. În felul acesta însă cunoştinţa , nu este propriu-zis reflex al realităţii, ci semn al realităţii.”

Cunoaşterea reprezintă acţiunea de a cunoaşte şi rezultatul ei. Teoria cunoaşterii este o ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele şi legitimităţiile cunoaşterii; gnoseologie.

Adevărul reprezintă o concordanţă între cunoştintele noastre şi realitatea obiectivă. Adevărul în opoziţie cu eroarea, reprezintă o concordanţă desăvârşită, confirmată de practic, între percepţiile noastre şi natura obiectivă a lucrurilor percepute; o cunoştinţă autentică despre realitatea obiectivă.

Adevărul este cel mai important lucru în cunoaştere. Toate descoperirile sunt rodul adevărului, dar şi al erorii în cunoaştere. Dacă nu ar exista eroarea, adevărul nu ar mai fi atât de interesant.

Dacă am pune cap la cap toate ideile adevărate şi toate ideile false care au contribuit la cunoaştere, constatăm că ideile false sunt mult mai multe decât cele adevărate.

În epoca modernă, s-au dezvoltat două orientări gnoseologice fundamentale: raţionalismul şi empirismul.