Inovația - factor al schimbării sociale

Termenul de inovatie a fost definit clasic in urmatoarele moduri: ca un act de introducere a ceva nou (The american Heritage Dictionary), o noua idee,metoda sau mijloc (Merriam-Webster Online), exploatarea cu succes a noilor idei (Departement of trade and Industry, UK), schimbarea care creeaza o noua dimensiune de performanta (Peter Drucker,2002), procesul de imbunatatire prin introducerea unui element nou . Acest termen este un important topic in economie, afaceri, tehnologie, sociologie si inginerie.

Inovatia a fost studiata intr-o varietate de contexte fiind insa de cele mai multe ori inteleasa ca o introducere cu succes a ceva nou si folositor,util. Trebuie facuta insa distinctia intre descoperire, inventie si inovatie.

Fiecare societate a produs in decursul existentei sale sau a asimilat de la alte societati numeroase elemente noi: descoperiri, inventii, inovatii. Acceptiile date acestor termeni sunt foarte diferite,neexistand un consens asupra semnificatiilor lor.

Descoperirea este perceperea umana a unui nou aspect al realitatii care exista deja, dar nu era cunoscut. Metaforic vorbind, descoperirea este dezvaluirea,relevarea a ceva ce era ascuns, ignorat, acoperit. Au fost descoperite circulatia sangelui,legea graviatatie, alcatuirea sistemului solar, structura atomului, etc. Descoperirile adauga elemente noi culturii, ele devin factori ai schimbarii sociale in momentul in care sunt utilizate in actiunea umana.

Inventia este realizarea a ceva nou, adaugarea unor elemente noi la obiectele si cunostiintele preexistente. Inventia porneste de la descoperiri pe care le combina s le recombina in vederea atingerii unui scop, a implinirii unei intentii. Ceea ce apare nou in cazul inventiei este ideea de combinare si utilizare care nu exista inainte. In inventie se combina aspectele cognitive si cele pragmatice, noutatea constand in realizarea sub forma operationala (procedee, metode, paradigme) sau substantiala (obiecte, dispozitive) a unei posibilitati instrumentale si functionale inedite.

Inovatia este producerea a ceva nou care este acceptat, implementat si obiectivat in activitate, produse, relatii, organizare. Inovatia porneste de la descoperiri si inventii, dar presupune aplicarea acestora, valorificarea lor sociala, in vederea rezolvarii unor nevoi si interese sociale.

Inovatiile pot fi clasificate in inovatii materiale (televizorul, avionul, computerul) si inovatii sociale (alfabetul, constitutiile, partidele, organizatiile c scop). Unele inovatii au la baza descoperiri si inventii facute de indivizi remarcabili (becul electric, fonograful, telegraful, vaccinul) sau de grupuri de indivizi special constuite (navele cosmice, computerul, bomba atomica)? altele sunt rezultatul unor descoperiri si inventii difuze la care au contribuit societati intregi (agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile, arta, habitatul). Unele inovatii au ca fundament descoperiri si inventii facute intr-o anumita zona geografica si difuzate in alte societati, unde sufera procese de asimilare, perfectionare, transformare ; altele au loc datorita unor inventii si descoperiri facute independent unele de altele, conconmitent sau la intervale mari de timp (roata, orasele, scrierea, religia, filosofia). Unele inovatii genereaza tipuri de produse, modele de actiune si forme de organizare sociala cu o durata foarte lunga sau permanentizate (agricultura, scrierea, tiparul, cresterea animalelor, habitatul) ; alteori, durata de existenta a acestora este scurta, ele fiind abandonate sau substituite de alte inovatii, pe masura evolutiei schimbarilor tehnice si sociale (cetatile si fortificatiile au fost abandonate pe masura ce s-au dezvoltat artileria si aviatia; vasalitatea ca forma de organizare a societatii feudale a fost eliminata de capitalism). In fiecare caz, inovatia este un proces continuu, care se bazeaza pe un lung sir de inventii si descoperiri precedente. Noutatea adusa de o inventie se poate referi la forma, la modul de utilizare sau la principiul d eorganizare. Inovatiile care sunt noi sub toate aceste aspecte sunt foarte rare. În functie de gradul de intentionalitate a schimbarii, se distinge între invoatia spontana si cea planificata. Societatile moderne si mai ales cele contemporane au instituit o veritabila infrastructura organizatorica de planificare si conducere a inovatiei urmarind initierea, fundamentarea, adoptarea, difuzarea, implementarea si institutionalizarea schimbarii în diverse sisteme atît pentru depasirea unor obstacole din calea dezvoltarii, cît si pentru cresterea performantelor calitative si cantitative.

Multe inovatii raspund provocarilor cu care se conrunta societatile umane. Dar nu toate sunt raspunsuri la o necesitate urgenta. Unele dintre ele pot chiar sa existe in afara necesitatilor imediate si sa nu fie folosite mult timp; multe apar in mod neasteptat.

Sociologia se intereseaza de identificarea si analiza factorilor sociali care faciliteaza sau blocheaza producerea si difuzarea inovatiei. Astfel de factori se refera la caracteristici ale organizarii sociale (rigida sau flexibila, receptiva la nou sau închistata în formulele consacrate etc.), la tipurile de relatii sociale manifestate în productie, comunicare sau conducere si la masura în care acestea stimuleaza sau inhiba creativitatea, la atitudinile dominante într-o societate fata de inovatori si fata de produsele noi. Analiza factorilor sociali si psihologici care influenteaza creativitatea sau producerea de inovatie a condus la elaborarea (Al. Osborn, W. Gordon, H. Simon etc.) unor metode de stimulare a activitatilor creative colective sau de grup (brainstorming, sinectica etc.).