Studiu etnografic - Comuna Gropeni

Istoria cercetărilor etnografice în judeţul Brăila

Dacă în trecut cultura popular tradiţională din zona Brăilei n-a fost supusă unui studio atent şi riguros datorită unor consideraţii eronate potrivit cărora judeţul Brăila, aşezat în zona de transhumanţă, n-ar avea elemente specific ale culturii material şi spiritual, în ultimii ani cercetarea organizată şi competent întreprinsă în judeţ a scos la iveală fapte de cultură deosebite. În acest context pot aminti că între anii 1939 şi 1950 au fost înregistrate în judeţul Brăila cca. 340 de piese folclorice – în special folclor muzical – care însă a constituit doar material de arhivă la Institutul de Cercetări Etnografice şi Dialectologice din Bucureşti.

Cercetările efectuate între anii 1960 – 1970, au evidenţiat un bogat şi valoros patrimoniu etnografic, aproape necunoscut până atunci. În 1970 au apărut primele tipărituri – Folclor literar din zona Dunării de Jos (de Ion Brezeanu) şi “Dansuri populare din Gropeni” (de Nedeluşa Rădulescu şi Constantin Gănescu), iar în 1973 a apărut al doilea volum de folclor coregrafic “Jocuri populare din judeţul Brăila” – de Constantin Gărlescu.

În 1970 s-a deschis prima expoziţie, iar ulterior s-a înfiinţat Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Brăilei. Prin activitatea desfăşurată de prof. Liviu Mihăilescu (1932 - 1996), Brăila a devenit o zonă distinct pe harta etnografică a României. Tematica Secţiei de Etnografie şi Artă Populară are ca scop prezentarea ocupaţiilor tradiţionale specifice zonei Brăilei (pescuitul, agricultura, vânătoarea, păstoritul, apicultura, viticultura, legumicultura), a meşteşugurilor (inclusiv meşteşuguri casnice) şi obiceiurilor. În present colecţiile prezente aici sunt structurate pe următoarele domenii: Arhitectură rurală, Artă populară, Viaţă spirituală, Obiceiuri legate de viaţa omului, Obiceiuri de peste an, rituri şi ritualuri agrare Colecţia de artă populară Maria şi Nicolae Zahacinschi, Ocupaţii tradiţionale, Obiecte de uz casnic şi gospodăresc, Meşteşuguri, Industrii – Prelucrarea cânepii.

Comuna Gropeni a deţinut o parte dintre colecţiile etnografice, fiind menţionată ca un muzeu etnografic.

1. Evolutia aşezării

Denumirea de Gropeni provine de la un lac care exista in lunca Dunării ce avea denumirea de Groapele. Deşi nu s-au făcut cercetări arheologice organizate, dar a fost descoperit întâmplător un mormânt cu inventar funerar atribuit culturii Sântana de Mureş – Cerneahov din sec. IV e.n.

Aşezările rurale în dezvoltarea lor, satele judeţului Brăila, deci şi localitatea Gropeni, au cunoscut evoluţii caracteristice în funcţie de tipul de economie şi de relaţii sociale specific ţării noastre în diferite etape istorice.

La început, satul Gropeni a fost constituit din grupuri de locuinţe individuale aşezate la uliţe fără să aibă la bază un plan organizat.

Cu timpul, prin mărirea suprafeţelor agricole, ca urmare a acumulării pământului, în mari proprietăţi funciare, au luat fiinţă aşezări cu vetre restrânse ca suprafaţă, de tip adunat.

Din punct de vedere administrativ, comuna Gropeni avea şi câteva mici cătune, unele dispărând în prima jumătate a secolului al XX-lea: Gropenii de Câmp situat la 6 km înspre şoseaua Brăila – Viziru, loc cunoscut astăzi sub numele de “silişte”, Titcov fost Mumroaia, în Balta Brăilei şi Gropenii Noi fost Duca, înfiinţat în 1921 prin împroprietărirea însurăţeilor, fiind singurul care mai există şi astăzi. În anul 1938 – după studiul efectuat de inginerul Moritz von Olt – comuna Gropeni era a doua din judeţ după numărul de gospodării, după comuna Viziru.

Atestări documentare certe mai vechi în legătura cu vechimea localităţii Gropeni încă nu au fost depistate.

Descoperirile arheologice de tip Dridu şi hidronimia pecenego-cumană atestă o intensă locuire a malului Dunării în sec. XIII-XIV, de la extremitatea sudică a Bălţii Brăilei şi până la vărsarea Siretului în Dunăre. În acea perioadă, satele de pescari de pe malul Dunării brăilene au făcut parte dintr-un system politico-organizatoric impus şi practicat de stăpânitorii nomazi turanici.

C.C. Ciurescu consemnează cartographic satul Gropeni pe la 1600 (1964).

Prima atestare documentară certă este cea din 1777 într-o hartă publicată la Veneţia, apoi cea din cunoscuta hartă austriacă din 1879 referitoare la raiaua Brăilei (Gh. Mihăilescu - 1933), pentru că satul Gropeni a făcut parte din teritoriul fostei raiale.

Variate şi ample informaţii găsim în “Catastih de toate familiile ce s-au găsit la catagrafia în toate satele Brăilei şi în oraşul Brăila din iunie 1828”, unde cele două părţi componente ale satului figurau separate în plasa Balta, reflectând că informaţiile au fost culese chiar de la localnici.

Situaţia satului a fost mai grea în perioada războiului ruso-turco (1806-1821) care s-a desfăşurat şi pe teritoriul comunei, aici descoperindu-se chiar un cimitir turcesc.

În 1921 s-au dat familiilor de tineri casătoriţi mai multe ha de pământ, formându-se cătunul Duca (Gropenii Noi). După acest an, în afară de baltă, care a rămas în continuare proprietatea satului, restul terenurilor agricole au fost împărţite ţăranilor.