Elaborarea deciziei în administrația publică

1. Consideratii generale

Activitatea administratiei publice, indiferent de nivelul sau, de domeniile sale, de autoritatile ori de functiile publice in care se exprima, se realizeaza „pe baza intentiei si a deciziei umane” de a efectua aceasta activitate.

Decizia apare, insa, nu numai ca un element caracteristic al activitatii umane din administratia publica, ci ea este elementul esential al oricarei activitati umane, in special al gandirii, in vederea atingerii unui scop si al selectionarii mijloacelor pe care urmeaza sa le utilizeze pentru atingerea acelui scop.

In acest sens, se cunoaste ca aproape in orice moment omul este pus in fata unui numar, mai mare sau mai mic, de alternative generate fie de mediul extern, fie de cel intern, activitatea sa fiind determinata de capacitatea de a le compara, evalua, alege si a decide din toate pe cea mai adecvata.

In general prin conceptul de decizie se intelege „terminarea normala a deliberarii intr-un act voluntar” iar obiectul sau este sa opereze alegeri de scopuri si mijloace.

Cat priveste decizia administrativa, ea reprezinta „ o manifestare de vointa a administratiei, premergatoare unei actiuni sau inactiuni, prin care se opteaza pentru o varianta in vederea realizarii unui scop.”

In acest context, decizia reprezinta un element indispensabil al coeziunii si al duratei oricarei actiuni umane ea pune in evidenta doua elemente constitutive: Intelegerea si vointa, decizia rezultand din raportul care se stabileste intre acestea.

In activitatea de zi cu zi, oamenii isi stabilesc scopurile pe care le urmaresc si isi aleg mijloacele adecvate pentru realizarea acestor scopuri. Insa, este evident ca nu tot ceia ce isi propune, in general, omul se si realizeaza cu mijloacele de care dispune. Drept urmare, el trebuie sa opteze, sa aleaga dintre toate scopurile propuse, pe cele considerate, in mod cert, realizabile, astfel spus sa ia o decizie.

In acest cadru, decizia apare ca un act, ca actiune sau inactiune umana, prin care se opteaza o alegere intre mai multe posibilitati.

Alegerea prin care se opereaza in cadrul deciziei presupune, implicit, si indeplinirea anumitor criterii. Aceste criterii au intotdeauna un anumit grad de flexibilitate tocmai datorat factorului uman, ele evoluand de la o perioada istorica la alta, de la o tara la alta, in functie de conditiile economice si filosofice ale oamenilor.

Rezulta ca fundamentul unei decizii implica urmatoarele conditii:

1)

o alegere intre mai multe posibilitati; atat timp cat cel care trebuie sa decida nu si-a exprimat optiunea pentru una din variante nu se poate vorbi de decizie. Cu alte cuvinte, caracteristica deciziei consta, tocmai, in renuntarea la toate celelalte posibilitati, in afara de una, cea aleasa.

In ceea ce priveste activitatea administratiei publice, cadrul sau este bine precizat de dispozitiile actelor normative, ca atare, functionarii publici si autoritatile administrative vor face o alegere dintre mai multe solutii de apreciere, cand au o asemenea solutie prestabilita legal. Atunci, cand legea prevede expres ce trebuie sa faca autoritatea administratiei publice nu mai putem vorbi de o decizie administrativa, ci de un domeniu de executare.

2)

alegerea sa fie constienta, precedata de o deliberare; gestul sau impulsul de moment nu poate constitui o decizie;

3)

alegerea trebuie sa aiba unul saumai multe scopuri. Aceasta conditie pune in valoare decizia fata de celelalte activitati umane ce cuprind scopul in ele insele;

4)

alegerea trebuie sa conduca la actiune. Decizia, in cazul acestei conditii, reprezinta actul de vointa luat dupa deliberarea, care pregateste declansarea unei actiuni ce asigura o anumita realizare. Daca decizia nu duce la actiune ea este o simpla declaratie de intentie

2.

Procesul decizional administrativ.

Procesul decizional administrativ, privit in sens restrans, reprezinta intregul complex de operatii care conduce la alegerea solutiei optime destinata rezolvarii problemei ce formeaza obiectul deciziei. In sens larg, acest concept cuprinde in plus transmiterea deciziei si controlul implementarii ei.

Fundamentul pe care se desfasoara procesul decizional il constituie informarea prin care se defineste obiectul in mare a deciziei – insotita de o analiza a factorilor determinanti si de evaluare a consecintelor si a implicatiilor pe care le poate avea aplicarea deciziei respective. Deciziile optime sunt posibile numai daca se bazeaza pe doua conditii esentiale: informatii cuprinzatoare si rationament stiintific.

In procesul elaborarii deciziilor, abordarea logica, pe etape, constituie singura modalitate stiintifica. Literatura de specialitate prezinta diferite variante referitoare la etapele procesului decizional.

Pe temeiul cercetarii diferitelor opinii exprimate in literatura de specialitate cu privire la etapele principale ale procesului decizional, selectand din ele elementele comune si mai ales cele esentiale, concidem ca orice proces de acest fel trebuie privit sistemic si are in structura sa trei subsisteme:

B.

Subsistemul elaborarii deciziei care include:

a.

analiza diagnostic

b.

initierea proiectului de deciie;

c.

informarea, documentarea, selectarea si analiza informatiilor;

d.

elaborarea variantelor de solutii;

e.

evaluarea variantelor de solutii si deliberarea.

B.Subsistemul adoptarii deciziei care cuprinde:

a.

adoptarea deciziei.

C.Subsistemul realizarii deciziei care inglobeaza:

a. implementarea deciziei;

b. controlul deciziei;

c. evaluarea rezultatelor si a procedurilor urmate.