Modelul Managerial Tradițional Versus Modelul Politic

Cap. I: Aspecte generale privind noţiunea de model de fundamentare a deciziilor

1.1 Decizia- act esenţial al conducerii

Decizia constituie forma sintetică a actului de conducere. Orice decizie presupune o selecţie conştientă din mai multe variante de acţiune şi în acelaşi timp o orientare către unul sau mai multe scopuri .

Principala modalitate prin care se manifestă managementul în sfera instituţiilor şi serviciilor publice este decizia admisnitrativă .

Decizia adminsitrativă poate fi definită ca o manifestare de voinţă a unui organ al administraţiei publice prin care se optează pentru o soluţie, care să permită înfăptuirea unui obiectiv .

Pentru ca decizia administrativă să asigure realizarea cu maximum de eficienţă a scopului propus este necesar să răspundă unor cerinţe, dintre care cele mai importante pot fi considerate:

• să fie fundamentată ştiinţific, juridic şi social;

• să fie rezultatul echipei manageriale şi să stimuleze iniţiativa cetăţenilor, managementul modern determinând lucrul în echipă, în care liderul (primarul) are rol catalizator. În cadrul adminsitraţiei, echipa trebuie să atragă şi cetăţenii în fundamentarea şi elaborarea deciziilor;

• să fie pragmatică şi simplă;

• să fie oportună, ceea ce înseamnă că decizia trebuie luată de organul potrivit la momentul potrivit;

• să aibă caracter sistemic.

Decizia administrativă reprezină outputul activităţii funcţionarilor publici, a specialiştilor, a cetăţenilor, şi a colaborării între compartimentele structurii administrative.

Complexitatea activităţii din administraţia publică şi explozia informaţională actuală impun ca la fundamentarea şi adoptarea deciziilor să participe şi persoane de specialitate care nu au drept de decizie, dar nu sunt exonerate de responsabilitate.

1.2 Modelul managerial tradiţional

Procesul decizional se bazează pe utilizarea diferitelor modele de fundamentare , unul dintre cele mai importante fiind reprezentat de modelul managerial tradiţional.

Pentru început vom defini modelul ca o reprezentare abstractă şi simplificată a unui proces. Metoda modelării este un instrument de cunoaştere ştiinţifică şi are ca obiect construirea unor reprezentări care să permită o mai bună înţelegere şi o mai profundă cunoaştere ştiinţifică a diferitelor domenii.

Esenţa metodei modelării constă în înlocuirea procesului real studiat printr-un model mai accesibil studiului. Putem spune că modelul este o reprezentare izomorfă a realităţii, care oferă o imagine intuitivă, dar riguroasă în sensul structurii logice a fenomenului studiat, şi permite descoperirea unor legături şi legităţi greu de stabilit pe alte căi.

Procesul decizional se bazează pe utilizarea diferitelor modele de fundamentare , unul dintre cele mai reprezentative fiind modelul managerial tradiţional.

Modelul managerial tradiţional este un rezultat al încercărilor timpurii de a introduce profesionalismul în administraţia publică. Ideea de profesionalism are la bază pe de o parte, distincţia între administraţie şi politică, introdusă de Woodrow Wilson în 1897, iar pe de altă parte, concepţia lui Max Weber despre birocraţie şi nevoia de raţionalizare în cadrul proceselor de luare a deciziei.

Acest model încearcă să formeze administratorii în direcţia luării deciziilor într- o manieră cât mai eficientă, economicoasă şi eficace. O posibilă cale de îndeplinire a acestor obiective reprezintă constituirea unui proces decizional bazat pe specializare, ierarhizare, formalizare şi competenţă. Managerul este ajutat să aleagă între soluţii alternative aflate în competiţie prin:

- reducerea numărului de alternative care trebuie luate în considerare;

- reducerea numărului de valori implicate în evaluarea alternativelor;

- transmiterea cunsoştinţelor necesare pentru luarea deciziei în mod raţional;

- furnizarea de suficiente date despre alternativele posibile, în vederea unei alegeri corecte dintre acestea.