Politica energetică a Uniunii Europene

CAPITOLUL I - „PROBLEMATICA ENERGIEI ÎNTR-O LUME ÎN SCHIMBARE"

In accepţiunea Comisiei Europene, securitatea energetică reprezintă capacitatea de asigurare a cerinţelor viitoare esenţiale de energie, atât prin intermediul resurselor interne adecvate, obţinute în condiţii acceptabile economic sau menţinute ca rezerve strategice, cât şi prin recurgerea la surse externe accesibile şi stabile, completate atunci când este cazul de rezerva strategică

1.1 Abordări ale Uniunii Europene în domeniul energetic

La începutul lunii martie 2007, şefii de state şi de guverne ai statelor membre UE au agreat documentul Politica în domeniul energiei pentru Europa, care include angajamentul ferm de mărire a procentului de energie regenerabilă la 20% din totalul necesarului de energie până în 2020. Totodată, documentul menţionează, cu prag temporar tot anul 2020, intenţia de creştere a gradului de eficienţă a consumului de energie (cu 20%) şi a folosirii biocombustibilului pentru transport (cu 10%).

A fost convenită întărirea cooperării în patru mari domenii considerate prioritare:

> reţelele de transport trans-europene;

> mai buna funcţionare a pieţelor de energie interne printr-o mai clară separaţie între companiile producătoare şi companiile transportatoare;

> creşterea cooperării internaţionale pentru securizarea surselor de transport;

> cooperarea cu alte state importatoare de energie în domeniul eficienţei energetice şi a energiei regenerabile.

Referitor la protecţia mediului, oficialii UE au agreat cu aceeaşi ocazie decizia de a reduce cu 30% emisiile de gaz care produc efectul de seră, în situaţia în care şi alte state se angajează să îndeplinească aceste criterii (perioada raportată fiind 1990-2020) , şi cu până la 50% până în anul 2050

Deciziile asumate în primul trimestru sunt continuarea unor politici manifestate în ultimii ani de zile de către forurile europene. La data de 14 decembrie 2006, Parlamentul European a avizat raportul referitor la Strategia UE în domeniul energetic. Documentul solicita statelor membre să îşi îmbunătăţească eficienţa energetică până în anul 2020 cu cel puţin 20% şi Consiliului European să propună termene fixe pentru atingerea, în anul 2020, a unui procent de 25% de energie regenerabilă din totalul necesarului de energie (ambiţia era, ca până în anul 2040, energia regenerabilă să reprezinte 50% din total). Mai mult decât atât, raportul făcea apel la reducerea cu 30% a emisiilor de C02, până în anul 2020, şi la o reducere cu 60-80% până în anul 2050.

Staff-ul european apreciază că, pe baza noii politici energetice, UE ar putea deţine, la nivel global, rolul principal în declanşarea unei noi revoluţii industriale, ce ar aduce beneficii, deopotrivă, ţărilor dezvoltate şi celor în curs de dezvoltare şi ar face ca UE să devină, până în 2050, „o economie cu o mare eficienţă energetică şi cu emisii scăzute de dioxidde carbon "./ /

Atingerea acestui obiectiv este posibilă, având în vedere măsurile în domeniu asupra cărora Comisia a decis să se orienteze: îmbunătăţirea eficienţei energetice; sporirea ponderii deţinute de energiile regenerabile în cadrul surselor de energie, precum şi noi măsuri de garantare a faptului că avantajele pieţei interne a energiei sunt resimţite la nivel global; consolidarea solidarităţii între statele membre, prin abordarea unei viziuni pe termen mai lung pentru dezvoltarea tehnologiilor energetice Deşi problematica accesului la resursele energetice nu este nouă pe agenda de lucru a comunităţii europene, crizele energetice provocate de întreruperea temporară a accesului la resurse de către Federaţia Rusă pentru Ucraina, respectiv Belarus, în 2006 şi 2007, au determinat intensificarea procesului de identificare a noi resurse energetice, care să asigure statelor europene o independenţă parţială faţă de gazele naturale şi petrolul deţinut/tranzitat de Federaţia Rusă. Procesul s-a desfăşurat în paralel cu negocieri strânse cu statul federal de la est, menite să stabilească termeni şi condiţii certe de livrare / furnizare.