Conservatorismul

- sunt foarte multe interpretari asupra naturii acestei doctrine, în special datorita abilitatii ei extraordinare de a supravietui în orice context

conservatorismul - o rezistenta teoretica articulata si sistematica la schimbare, fiind o ideologie ce îsi propune sa apere status-quo-ul deja prestabilit în fata oricarei schimbari rapide sau fortate – în acest sens,

este o ideologie care apara status-quo-ul si pe o rationalizare si legitimare a unei ordini deja existente –– vom observa ca aceasta ideologie are propria sa logica, ea nefiind influentata în esenta sa de epoca istorica în care se manifesta.

- Principii:

1. Libertatile individuale sunt mai importante pentru conservatorism decât egalitatea

2. Conservatorismul este împotriva concentrarii puterii politice în mâna oricui, si

mai ales a multimilor

3. Insista asupra unei teorii organice a societatii, care sa includa o ierarhizare a

grupurilor si a claselor dar si o cooperare între ele. De aici se deduce ca ideea de

comunitate si interesele sale sunt totdeauna deasupra intereselor individuale.

4. Îsi asuma un respect aproape sacru pentru traditie si mostenirea culturala, adica

ceea ce ne leaga în mod fericit de înaintasii nostri.

5. Ratiunea si proprietatea sunt metode de rezolvare a problemelor sociale

6. Religia, care este un bun cultural traditional, trebuie sa se bucure de respect.

7. Majoritatea liniilor ideologice conservatoare sunt elitiste.

Teorii privind conservatorismul

- majoritatea autorilor considera ca aceasta ideologie se întemeiaza ca o reactie la trecerea de feudalism la modernitate, fiind însa o doctrina a modernitatii, care se uita însa înapoi cu nostalgie

- alti autori încearca sa demonstreze ca nu avem de a face doar cu un singur conservatorism, ci cu mai multe dimensiuni ale aceleasi doctrine. Astfel Samuel P. Huntington argumenteaza ca conservatorismul poate fi vazut ca:

1. conservatorismul aristocratic - ideologie care emana de la aristocratie ca rationalizare a pozitiilor si intereselor ei sociale în raport cu Revolutia Franceza de la 1789 ;

2. conservatorismul autonom - ideologie care contine prescriptii substantiale asupra organizarii vietii sociale si politice si

3. conservatorismul situational - ideologie care apare în situatii specifice, atunci când status-quo-ul si interesele unui grup social sunt amenintate de o ideologie a schimbarii profunde.

- Edmund Burke în lucrarea sa clasicizata deja - “Reflectii asupra Revolutiei înFranta” – face apologia democratiei deja instaurata în Anglia în raport cu tirania facuta în numele poporului în Franta revolutionara. Desigur, democratia la care se refera el nu este în nici un caz ceea ce întelegem astazi prin democratie – el se referea doar la reprezentativitate, si aceasta numai a unui numar mic de cetateni, si anume cei care plateau taxe – cei bogati , adica cei care, dupa opinia sa, meritau sa fie numiti cetateni.

Concepte fundamentale – natura umana, inegalitate, comunitate, autoritate, organicitat, subsidiaritate

- Plecând de la apararea societatii ca entitate structurata natural, conservatorismul nu se considera o utopie, ba din contra, el acuza toate celelalte teorii politice ca fiind utopice, caci doresc transformarea rapida si fara tranzitie a unui fenomen constituit natural. Or, cea care sta la baza acestei constituiri este tocmai comunitatea. Pentru a demonstra elementul natural al societatii bazate pe comunitate, conservatorismul (si în special Burke, dar nu numai el) pleaca de la ceea ce ei considera a fi “natura umana”.