Implicații ale mediului de securitate asupra acțiunilor militare

1. Caracterizarea mediului actual de securitate

Mediul de securitate se află într-un amplu proces de transformare şi remodelare, caracterizat de manifestarea a două tendinţe antagoniste: pe de o parte, extinderea procesului de democratizare, afirmarea drepturilor omului şi principiilor economiei de piaţă, concomitent cu lărgirea cooperării şi integrării în structurile europene si auroatlantice; pe de altă parte, un proces de dezintegrare şi fragmentare a entităţilor statale multinaţionale. În paralel, se constată menţinerea şi diversificarea riscurilor de natură militară şi nemilitară, în primul rând a terorismului, precum şi creşterea vulnerabilităţilor instituţiilor internaţionale şi naţionale faţă de acestea.

Sistemul internaţional pare să se fragmenteze din punct de vedere politic şi al vechilor aliante, iar caderea comunismului a favorizat procesul de globalizare, concomitent cu aparitia inevitabila a necesitatii de stabilire a unei noi ordini internationale.

Noua ordine internationala se edifica dupa alte principii, toate cu vocatie si de inspiratie globalista:

- constituirea unei economii mondiale se sprijina pe pilonii de forta: America de Nord, Japonia - China si zona economica a Uniunii Europene, la care se adauga, în ultima vreme, Rusia, aflata în evidenta detenta;

- largirea procesului la înalta tehnologie, la materialele si resursele cu un potential de risc foarte ridicat a determinat intensificarea eforturilor de cooperare internationala în directia dezvoltarii unui sistem de control destinat gestionarii unor

fenomene de proliferare si diseminare;

- disparitia distinctiei dintre problemele interne, care apartineau strict domeniului suveranitatii, si problemele externe, care erau subiectul unor modele clasice de rezolvare internationala;

- redefinirea conceptului de putere, în functie de aparitia unor noi criterii de referinta: capacitatea de a gestiona economia transfrontaliera; potenta si accesul la înalta tehnologie;

Existenta unor resurse simbolice de putere, cum ar fi etnicitatea sau valorile umane individuale etc.

Ca efect, în planul securitatii internationale pot fi identificate câteva trasaturi generale:

- disolutia bipolaritatii si intrarea într-o noua faza. În conditiile în care doar SUA sunt considerate ca fiind singura superputere, se poate vorbi, de fapt, de unipolaritate. Dezvoltarea economica si militara rapida a Chinei si ofensiva diplomatica a Rusiei, prin care starea de „veghe” fata de problemele majore ale lumii s-a terminat, sugereaza ca structura multipolara este cea mai importanta caracteristica a noului sistem de securitate internationala;

- aparitia unor actori internationali non-statali. Acestia au ca principale trasaturi: lipsa apartenentei la un areal teritorial; se conduc dupa reguli si norme specifice si au alte tipuri de interese decât cele nationale, raportându-se la alte surse de putere etc.;

- afirmarea unor noi tendinte de dezvoltare în cadrul institutiilor si organizatiilor internationale de securitate si politicoeconomice:

- trecerea de la functia de aparare colectiva la cea de securitate colectiva. NATO si-a dezvoltat nu numai strategia de integrare si cooperare, ci si pe aceea de consultare cu Federatia Rusa si Ucraina;

- aparitia tendintelor de regionalizare. Organizatii cum sunt ONU sau OSCE încurajeaza preluarea de mandate pentru îndeplinirea unor misiuni internationale de catre coalitii sau organizatii regionale.

2. Conflicte actuale: tendinte si cauze

În perioada 1990 – 1999 au avut loc pe glob 118 conflicte armate, în care au fost implicate 80 de state si au murit aproximativ 6 milioane de oameni. Dintre acestea, numai 10 pot fi definite strict confruntari interstatale, 5 au fost „razboaie de independenta”, iar peste 100 au fost, în general, initial sau exclusiv, conflicte interne.

Din analiza acestora, se pot contura câteva cauze principale ale conflictelor armate contemporane:

- conditiile economice precare sunt cele mai importante cauze pe termen lung pentru conflictele armate intrastatale;

- în perioadele de tranzitie, statele cu regimuri politice represive au tendinta de a cauza conflicte armate;

- degradarea unor resurse vitale poate duce la conflicte violente, dar nu în asemenea masura precum conditiile economice sau politice;

- identitatile etnice si religioase, manipulate politic, pot deveni o cauza importanta a conflictelor armate.

Forme de politizare etnica sau religioasa ca: nationalismul, extremismul, fundamentalismul religios si xenofobia unor grupuri religioase au în comun ideea folosirii fortei si aplicarea principiilor de excludere si de violenta asupra unor minoritati sau asupra altor grupuri.

În contextul lipsei unor criterii de referinta unanim acceptate, analiza conflictelor si a crizelor actuale reliefeaza o serie de riscuri care au marcat ultimul deceniu:

- instabilitatea politica: slaba legitimitate a unor regimuri politice; luptele politice; masurile operative si încalcari ale drepturilor omului;

- instabilitatea economica determinata în special de efectele de dependenta asociate fenomenului de globalizare, nivelul datoriilor externe, problemele tranzitiei etc.;

- terorismul sau activitatile legate de terorism: atacuri teroriste, propaganda; racolare de aderenti; strângerea de informatii sau fonduri; constituirea de retele logistice de sprijin si influentarea unor personalitati, partide politice sau chiar regimuri politice;

- producerea, transportul, vânzarea si consumul de droguri.