Ce Înseamnă să fii Român

Tema acestui referat este extrem de interesantă dar, în acelaşi timp foarte complexă. Din acestă cauză, am ales să tratez o subtemă: Cetăţenii din România postcomunistă. La baza acestei lucrări stă cartea profesorului Daniel Barbu, Republica absentă.

A fii cetăţean înseamnă, conform Dicţionarului Limbii Române, să fii locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile şi politice şi care are anumite obligaţii faţă de acel stat.

Pentru prima oară s-a vorbit în istorie despre constituirea cetaţeniei române în cadrul articolului 7 al Constituţiei din 1866.

Crearea statului naţional a condus la constituirea cetaţeniei române, ai cărei titulari originari au fost cetaţenii celor două Principate Unite. Atributele cetaţeneşti erau legate de protecţia diplomatică, extrădare, expulzare, dreptul de domiciliu, dreptul cetăţenilor de a fi judecaţi după legile ţării – drepturi care, deşi nelegiferate, au fost întotdeauna respectate în practică.

Codul civil din 1864 a dat o primă reglementare modernă a dobândirii şi pierderii calităţii de cetaţean român, iar Constituţia din 1866 a limitat prin articolul 7 posibilitatea împamântenirii numai la străinii de rit creştin.

După Războil de Independenţă, noul articol 7 a consacrat principiul încetăţenirii individuale, prin lege,cu înlăturarea restricţiei religioase, ce se inscria pe linia ideii de cetaţenie laică.

Acordarea cetăţeniei române locuitorilor Dobrogei, după încorporarea sa în cadrul statal românesc, a fost recunoscuta principial şi fără reticienţă prin „Proclamaţiile domneşti” adresate armatei şi populaţiei noii provincii in noiembrie 1878 şi aplicată treptat prin Decretele din 1880 şi 1909. Un proces similar de încetăţenire a avut loc şi în Dobrogea de sud, după Pacea de la Bucureşti din 1913.

După 1918, încetăţenirea locuitorilor din noile provincii s-a întemeiat pe actele de unire a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, ratificate de primul Parlament al României întregite,iar pe plan internaţional odată cu elaborarea, semnarea şi aplicarea tratatelor de pace care recunoşteau dreptul asupra acestor teritorii .

În prezent, în conformitate cu prevederile articolului 4 din Legea 21/1991 cu modificările şi completările ulterioare, cetăţenia română se dobândeşte prin: naştere, adopţie şi acordare la cerere.

În cazul în care se solicită dobândirea cetăţeniei române la cerere, persoana interesată trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data căsătoriei;

b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român şi declară că nu întreprinde sau sprijină şi nici în trecut nu a întreprins şi nu a sprijinit acţiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranţei naţionale;

c) a împlinit vârsta de 18 ani;

d) are asigurate în România mijloacele legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor;

e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat, în ţară sau în străinătate, pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;

f) cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;

g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional .

România postcomunistă, potrivit Constituţiei României, articolul 1, alineat 2, este un stat cu o formă de guvernământ republicană .