Organizația pentru Alimentație și Agricultură

1. Dimensiuni actuale şi perspective ale problemei alimentare pe plan mondial

Prinşi în efervescenţa vieţii economice, mulţi dintre noi au pierdut astăzi din vedere problematica deteriorării sistemelor şi resurselor naturale. Deşi cu greu s-ar

putea imagina un contrast mai mare între civilizaţia noastră şi cea a strămoşilor vânători – culegători, avem, totuşi, un lucru în comun: depindem integral de sistemele şi resursele naturale ale pământului pentru a putea supravieţui. Oricât ar părea de paradoxal pentru zilele noastre, în plină dezvoltare a societăţii informaţionale, pe fondul unei creşteri puternice a producţiei agricole pe plan mondial, numeroase state se confruntă cu o problemă alimentară care tinde să se agraveze, constituind un factor important de destabilizare a vieţii internaţionale.

Astăzi, mai mult decât oricând, fiinţa umană trebuie să înţeleagă interacţiunea dintre creşterea demografică şi cea economică, fiind obligată să ia în seamă dimensiunile limitate ale planetei. Comportamentul uman şi întreaga societate actuală trebuie revizuite fundamental, prin înţelegerea restricţiilor mediului înconjurător şi a consecinţelor tragice pe care le poate avea ignorarea acestora.

Echilibrul mondial - inclusiv din punct de vedere alimentar - poate deveni realitate numai dacă ţările în dezvoltare îşi vor îmbunătăţi substanţial nivelul producţiei şi consumului, atât în termeni absoluţi, cât şi comparativ cu ţările dezvoltate. Putem deci afirma cu certitudine faptul că principala sarcină a omenirii constă în redresarea rapidă şi radicală a situaţiei actuale a lumii printr-un efort care trebuie îndeplinit de către generaţia prezentă fără a mai fi transferat permanent către generaţiile următoare.

Problema alimentară pe glob se caracterizează prin decalaje cantitative şi calitative marcante între ţări şi grupuri de ţări, dar şi în interiorul aceleiaşi ţări, astfel încât statele cele mai dezvoltate îşi asigură consumurile alimentare şi dispun în acelaşi timp de excedente (proprii sau atrase), iar statele cele mai sărace, aflate la nivelul subconsumului, sunt expuse foametei. Discrepanţa dintre resursele alimentare, dintre cererea nominală şi cererea solvabilă, se transpune în plan mondial prin adânci decalaje economice şi sociale între ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare, între bogaţi şi săraci.

Astăzi, când trei sferturi din populaţia Globului se administrează pe baza unor economii de piaţă, a legii cererii şi ofertei, nici una din probleme alimentaţiei globale contemporane nu poate fi abordată izolat, deoarece toate problemele vechi sau noi se combină şi se amplifică reciproc, generând crize care ameninţă condiţia umană în aşa măsură încât se pune problema în mod foarte serios a valabilităţii căii noastre de dezvoltare şi a modului în care este administrată lumea.

2. Aspecte ale politicilor alimentare la nivel global

Deşi au existat preocupări pentru starea de nutriţie a populaţiei din cele mai vechi timpuri, abia către mijlocul secolului trecut s-au pus bazele ştiinţifice şi instituţionale ale politicilor alimentare şi nutriţionale contemporane. Acestea nu au fost posibile până ce nutriţia omului nu s-a individualizat ca domeniu ştiinţific de sine-stătător, descoperite fiind fundamentele biochimice ale acţiunii vitaminelor şi elementelor minerale şi descifrându-se tot mai profund secretele metabolismului corpului omenesc.

Politicile alimentare şi nutriţionale sunt reprezentate de un ansamblu coerent de obiective, priorităţi, principii, norme şi decizii adoptate şi aplicate de factorii şi instituţiile investite cu competenţele necesare pentru a asigura întregii populaţii condiţiile economico-sociale, cuvenite unei alimentaţii raţionale şi indispensabile statutului nutriţional, care să conducă la o stare bună a sănătăţii individuale şi publice.

Necesitatea adoptării politicii alimentare şi nutriţionale este axiomatică, dar numai politica respectivă în sine nu este suficientă. Înfăptuirea ei depinde de fundamentarea sa realistă, pe temeiuri ştiinţifice, precum şi de integrarea sa în procesul existenţei umane, respectiv înscrierea în planul dezvoltării economico-sociale a societăţii.