Industria alimentară în România

INTRODUCERE

Alimentaţia este o nevoie biologică fundamentală şi un drept fundamental al omului statuat în Carta Naţiunilor Unite, care înseamnă de fapt, dreptul la existenţă al acestuia.

Respectul producătorilor faţă de calitate scăzuse atât de mult, încât derogarea devenise mai frecventă şi mai puternică decât însăşi legea. În asemenea condiţii produsele penetrau pe piaţă fără nici un fel de testări anticipate, se acordau termene de garanţie derizorii. Mai mult, ocolirea obligaţiilor contractuale privind termenul de garanţie, regimul omologărilor, eludarea responsabilităţilor de către cărăuşi şi de către comercianţi la recepţionarea mărfurilor, deveniseră o practică obişnuită.

Marea problemă a consumului rămâne faptul că, nici în etapa actuală, după nouă ani de aşa-zisă economie de piaţă, peisajul componistic nu s-a schimbat aproape deloc.Continuă să se manifeste o penurie acută de bunuri de larg consum, care face ca oferta să fie redusă şi, în aceste condiţii, absorbită imediat de către cerere, indiferent de nivelul său calitativ, lucru ce nu stimulează preocupările producătorilor.

Astfel primul capitol al lucrării scoate în lumină situaţia precară în care se află industria alimentară, datorită unor probleme propagate din perioada de înainte de 1989, dar şi de probleme actuale

Consumatorul de astăzi joacă un rol important în formarea cererii pe piaţă, determinând realizarea numai a alimentelor sigure din punct de vedere igienic şi nutriţional, diversificate sortimental pentru a putea satisface necesităţile de consum ale tuturor segmentelor de consumatori si promovând totodată loialitatea în practicile comerciale.

In principiu fundamentarea lucrării este axată pe ideea de informare cât mai exactă şi corectă a consumatorilor de produse alimentare.

Informarea se asigură în primul rând prin intermediul sistemului de etichetare, destinată cunoaşterii mărcii, a naturii produselor, a caracteristicilor acestora(termen de valabilitate, greutate, condiţii de păstare, modalităti de folosire).

O importanţă deosebită se acordă modului cum trebuie să fie realizată o etichetă pentru a pune în evidenţă un produs şi a-I asigura succesul. Imaginea grafică, culoarea, elementul dominant, dinamismul asigură promovarea produsului.

O atenţie deosebită se acordă cadrului juridic şi instituţional. Ordonanţe şi hotărâri de guvern în domeniul etichetării explică o serie de termeni, care ajută intelegerea mesajului informaţional. Cu importanţă deosebită este HGR nr 784/1996 prin menţiunile suplimentare de etichetare pe grupe de produse. Protecţia consumatorului se asigură printr-o informare adecvată intereselor lor, în acest scop OGR nr 21/1996 conţine referiri la ,,informarea şi educarea consumatorilor”şi la drepturile acestora.

Cei ce apără drepturile consumatorilor sunt fie organizaţii guvernamentale(Oficiul pentru protecţia Consumatorilor) fie organizaţii neguvernamentale(Asociaţii pentru Protecţia Consumatorilor)

Cele două organizaţii menţionate anterior au oferit o serie de informaţii referitoare la activitatea depusă în rezolvarea doleanţelor consumatorilor. Multe dintre acestea se referă la dreptul la despăgubire, atunci când se achiziţionează produse alimentare neconforme cu specificaţiile de pe etichetă.

Domeniului legislativ îi lipsesc reglementări de bază cum ar fi:legea importurilor, arăspunderii producătorilor/impotatorilorpentru produsele puse pe piaţă, legea reclamei şi publicităţii, legea comerţului etc.

Ultimele capitole se referă la tendinţele noi în domeniul etichetării etichetarea nutriţională, codificarea marfurilor prin codul cu bare.

Preocuparea de a asigura alimente salubre şi care în acelaşi timp să răspundă cât mai bine cerinţelor metabolice ale organismului uman diferenţiate după specificul fiziologic al consumatorului a favorizat apariţia necesităţii declarării valorii nutritive.

Codificarea mărfurilor a apărut deasemenea ca o necesitate. Explozia diversitatii sortimentale a determinat apariţia erorilor în contabilitate, generatoare de pagube. În această situaţie se impunea găsirea unor modalităţi cât mai avantajoase de clasificare a marfurilor. Astfel a apărut sistemul de codificare prin codul cu bare EAN.

Având în vedere rolul important al consumatorului în mecanismul pieţei este improtant ca acesta să beneficieze de un sistem de informare adecvat unei economii de piaţă.