Politicile Sociale în România

POLITICILE SOCIALE IN ROMANIA

1. Politicile privind resursele umane si asistenta sociala

Un prim obiectiv in aceste domenii il constituie promovarea reformei educationale, atat la nivel de baza, cat si in invatamantul superior. Este vorba, deci, de o modernizare a sistemului de invatamant, care se va face in acord cu tendintele manifestate in tarile cele mai avansate prin:

Descentralizarea sistemului national de invatamant si promovarea relatiei contractuale dintre unitatile de invatamant si comunicatiile locale;

Organizarea sistemului national de formare a managerilor din invatamant;

Extinderea sistemului national de invatamant la distanta si dezvoltarea utilizarii tehnologiei informatiei si comunicatiei in procesul educational;

Formarea profesionala continua, in acord cu politicile similare din tarile UE si aplicarea programelor de educatie a adultilor si a programului Sansa a doua prin educatie;

Restructurarea finantarii invatamatului si corelarea capacitatii de finantare cu nivelul de dezvoltare a economiei.

Un al doilea obiectiv il constituie imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, exprimata in numarul de decese evitabile, a frecventei si gravitatii imbolnavirii lor prin:

- Eficienta furnizarii serviciilor, echitatea accesului la servicii si distribuirea echitabila a poverii economice a finantarii ingrijirilor de sanatate, inclusiv libertatea de alegere a prestatorilor de servicii medicale;

- Cresterea capacitatii Ministerului Sanatatii in domeniul dezvoltarii politicilor de sanatate, al reglementarii si controlului acestui sector, reducandu-se interventia sa in administrarea directa a unor activitati si institutii prestatoare de servicii medicale, concomitent cu corelarea capacitatii de finantare cu nivelul de dezvoltare a economiei.

Un al treilea obiectiv il constituie trecerea de la programe de asistenta sociala cu eligibilitate universala la programe orientate catre categorii specifice de populatie. In acest sens, reforma sitemului de pensii va avea in vedere:

- Restabilirea echilibrului financiar al sistemului public de pensii;

- Restabilirea echitatii intergeneratii;

- Complementarea sistemului actual cu tipuri de fonduri de pensii capitalizate, care sa asigure atat conservarea valorii reale a contributiilor, precum si ameliorarea fluxurilor de capital in sustinerea cresterii economice.

In domeniul ocuparii si protectiei somerilor, accentul se va pune pe deplasarea de la masurile pasive catre cele active, iar legislatia se va armoniza cu normele UE in domeniul relatiilor de munca si al normelor de protectie a muncii.

Principalul instrument utilizat in combaterea saraciei il constituie ajutorul social, fondurile destinate acestui scop fiind asigurate de la buget, iar aplicarea si monitorizarea programului se va face de catre autoritatile locale si institutia tripartita abilitata. Guvernul trebuie sa stabileasca nivelul minim al venitului garantat, diferentiat in functie de conditiile socio-demografice ale familiilor.

In sfarsit, va fi continuata reforma sitemului de protectie a copiilor institutionalizati, prin alocarea resurselor financiare si umane corespunzatoare, punandu-se accentul pe reintegrarea familiala si plasamentul copiilor defavorizati in centre de asistenta specifice adoptiilor sau plasamentului familial.

2. Politici de atenuare a diferitelor tipuri de somaj

Fiecare tip de somaj este determinat de o serie de cauze, existand si masuri de atenuare a acestuia.

a) Intr-un prim grup de cauze sunt incluse inegala concentrare a firmelor pe teritoriu, cerintele pietei care fac ca unele industrii sa nu aiba cautare, dificultatile privind schimbarile de calificare, de domiciliu, cauze ce conduc la un somaj structural.

Printre masurile de atenuare a acestui tip de somaj se numara:

organizarea sistemului de instruire in directiile unei largi specializari, a unei reciclari a somerilor;

ajutoare banesti celor care accepta sa-si schimbe domiciliul;

asigurarea unui sistem informational performant privind locurile de munca vacante.

b) Al doilea set de cauze cuprinde necunoasterea situatiei locurilor de munca vacante, nivelul indestulator al ajutorului de somaj, ceea ce duce la un somaj frictional.