Cuprins
- 1. Concurenţa
- 2. Armonizarea (interconectare şi interoperabilitate)
- 3. Finanţarea privată
- 4. Diversitatea lingvistică şi culturală
- 5. Confidenţialitatea datelor private
- 6. Cooperarea internaţională
- 7. Promovarea societăţii informaţionale
- 8. Educaţie pentru societatea informaţională
Extras din referat
1. Concurenţa
În ultima perioadă, în politica UE pentru societatea informaţională se remarcă o
continuitate. Această continuitate este oglindită şi de respectarea pe parcurs a unui
set de principii de bază, indiferent de priorităţile de moment ale Comisiei
Europene, care este instituţia UE cu cel mai important rol în dezvoltarea şi
implementarea politicii pentru societatea informaţională.
Astfel, printre principiile politicii Uniunii Europene pentru Societatea
Informaţională pot fi numite:
1. Concurenţa
2. Armonizarea (interconectare şi interoperabilitate)
3. Finanţarea privată
4. Diversitatea lingvistică şi culturală
5. Confidenţialitatea datelor private
6. Cooperarea internaţională
7. Promovarea societăţii informaţionale
8. Educaţie pentru societatea informaţională
P 1. Concurenţa .
Forţele pieţii trebuie să conducă la progresul societăţii informaţionale!
Până la începutul celui de al nouălea deceniu al secolului trecut, sectorul
telecomunicaţiilor în statele membre ale CEE (Comunitatea Economică Europeană)
se caracteriza printr-o tradiţie monopolistă puternică, dublată de o politică
industrială care genera inevitabil „campioni naţionali”, adică operatori de
telecomunicaţii (în majoritatea cazurilor companii de stat) care dominau total piaţa
naţională şi care activau în conjuncţie cu operatorii de servicii poştale. În anii 1980,
datorită utilizării intense a TI în telecomunicaţii, în unele state membre s-a deschis
calea reformării domeniului prin două metode economice fundamentale: privatizare
şi concurenţă.
În acest context, CEE a iniţiat încă din 1984 o primă fază a politicii sale în
domeniul telecomunicaţiilor, bazată pe cooperare între operatori. Obiectivele
1
principale erau crearea de standarde comune care să elimine fragmentarea indusă
de reglementări naţionale diferite, aplicarea unor programe pentru dezvoltarea
regiunilor mai puţin dezvoltate, realizarea de proiecte de cercetare în comun,
precum şi adoptarea de poziţii comune în arena internaţională a sectorului.
O a doua fază, mult mai dificil de realizat, a fost iniţiată în 1987 şi a culminat cu
liberalizarea totală a serviciilor şi reţelelor de telecomunicaţii începând cu 1
ianuarie 1998. Procesul a fost accelerat de programul de realizare a Pieţii Interne,
care a permis construirea unui cadru legislativ comun pentru sectorul
telecomunicaţii. S-a trecut astfel de la simpla cooperare între operatorii de profil la
integrare europeană a sectorului telecomunicaţii, integrare posibilă în urma
adoptării cadrului politic general al Tratatului asupra Uniunii Europene (Mastricht)
intrat în vigoare în 1993
Preview document
Conținut arhivă zip
- Principiile de Baza ale Politicii UE pentru Societatea Informationala.pdf