Sisteme de Partide - Modele Bipartidiste și Modele Multipartidiste

Diferenta dintre cele doua modele ale democratiei,guvernarile monocolore si cele aale unor cualitii,poate si considerate cea mai importanta si tipica,deoarece intruchipeaza contrastul dintre concentratrea si impartirea puterii.

Vom vorbi mai intai despre sistemele de partide.Clasificarea cabinetelor depinde in mare masura de felul in care sunt definite partidele politice si de numaul lor in cadrul sistemelor de partide.Tipul sistemelor de partide este o componenta a dimensiunii executive-partide.

Sistemele bipartidiste simbolizeaza modelul majoritarist al democratiei,fiind favorizat si de litertura,iar sistemele multipartidiste,modelul consensualist.Sistemele bipartidiste,prin avantaje directe ofera alegatorilor posibilitatea de a allege intre doua seturi alternative de politici publice,au o influienta moderata pentru cele doua partide si pentru atragerea alegatorilor,propune politici moderne,centriste.Prin acest mecanism,multi alegatori se vor abtine de la vot,sau vor trece la alt partid.Ambele pretentii in loc sa ofere o “alegere” alegatorilor,probabil vor fi unul “ecoul” celuilalt.Dar sistemele bipartidiste pretend un avantaj indirect,acela ca formeaza cabinete monocolore care vor fi stabile si vor promova politici eficiente.

Un plitolog modern,A.Lawrence Lowel,spunea ca legislativul ttrebuie sa aiba doua partide,pentru ca forma de guvernamant parlamentara sa produca mereu rzultate bune.Acesta a mai spus ca,cabinetele de coalitie sunt slabe si au o viata scurta iar cele monocolore,devin in concordanta cu numarul majoritatii,cu scopul de a multumi si cu pozitia cabinetului.Preferinta pentru sistemele bipartidiste este legata de preferinta pentru cabinete monocolore,puternice si dominante.

Numarul efectiv de partide

Sistemele bipartidiste cu doua sau mai multe partide sunt extreme de rare.Giovanni Sartori,sugereaza san u fie luate in considerare,partidele fara locuri in parlament,darn u se poate stabili daca partidele dupa marime ar trebui luate in calcul sau ignorate.El afirma ca partidele importante sunt relevante in termenii “potentialului de coalitie”,luate in considerare daca sunt destul de mari cum ar fi puternicele partide comuniste,italian si francez din anii ’70,si “potentialul de santaj” bazat pe puterea de intimidate a partidelor de opozitie.Criteriile lui Sartori se bazeaza pe marimea sip e compatibilitatea ideological,factorul crucial fiind marimea,care desi ocupa un loc proeminent in gandirea lui,nu o face pentru a face distinctie intre partide relevante(ex.fiind:Pardidul Democrat Crestin si Pardidul Republican,care sunt considerate egale).

Cel care a propus o clasificare a sistemelor de partide care ia in considerare si numarul si marimea lor relative a fost Jean Blondel.El considera ca daca exista doua partide mari si unul mic,dar care poate avea potential de coalitie si care joaca un rol politic semnificativ,acesta il numeste system cu ”doua partide si jumatate” iar sistemul cu mai mult de doua partide sunt partide multipartidiste cu sau fara partid dominant:de ex. Italia,pre-1990,iar ex.de sisteme fara partide dominante:Elvetia,Olanda si Finlanda.

Pentru a afla exact cate partide sunt intr-un system,luand in considerare marimea lor relative,Markku Lookso si Rein Taagepera(1979) au elaborate un indice de calcul,fiind raportul dintre 1 si proportia locurilor partidului.

Partide aliate

In stiintele politice,organizatiile care se intituleaza “partide politice”,sunt de fapt partide politice,dar exista si exceptii:partide care sunt atat de asemanatoare,incat par mai degraba unul singur si invers,partide care sunt atat de factionalizate,incat par doua sau mai multe si nu unul singur.

Cazul celor cinci partide aliate:Uniunea Crestin Democrata(UCD) si Uniunea Crestin Sociala(UCS),in Germania,partidele National si Liberal din Australia,fiind tratate in particular ca un singur partid,in Belgia cele doua partide crestin-democratice.