Sistemul Partidului Unic

La sfarsitul anilor ’80, doua cincimi din tarile lumii aveau sisteme de acest gen, pana la jumatatea anilor ’90, proportia s-a redus sub o mie. Astfel, tendinta ultimilor 30 de ani a fost inversata, proportia sistemelor cu un singur partid crescand in perioada postbelica, in special in primele decenii.

Din cele 77 de tari existente in 1945, un numar de 23 erau, in sfarsitul anilor 1940, sisteme cu un singur partid.

Totusi, in perioada respectiva, cresterea a coincis cu o schimbare in caracterul sistemelor cu un singur partid. La sfarsitul anilor ’40, sistemele respective erau fie comuniste, fie autoritare conservatoare. Douazeci de ani mai tarziu, numarul sistemelor cu un singur partid a crescut, in special in Africa.

Sistemele cu un singur partid s-au gasit in esenta in centrul si nordul Asiei, unde sunt ramasitele marelui “bloc comunist” din perioada postbelica, in Africa Subsahariana, unde, in anii ’80, pana la doua treimi din state aveau astfel de sisteme si in Orientul Mijlociu Africa de Nord, unde proportia sistemelor cu un singur partid este mai mica, dar nu s-a schimbat prea mult in anii ’80 si ’90. Pe de alta parte, in regiunea atlantica nu erau sisteme cu un singur partid, iar in sudul si sud-estul Asiei, in Caraibe si America Latina exista foarte putine astfel de sisteme.

Regimurile comuniste au constituit de obicei doar o minoritate a sistemelor cu un singur partid. Sistemele cu un singur partid sunt in orice caz privite ca fiind in esenta un fenomen al tarilor comuniste. Sistemele comuniste au elaborat teoria conducerii partidului unic, dar au si implementat practica acesteia in cel mai sistematic mod. Aceste sisteme nu au fost singurele care au “inventat” modelul de sistem cu un singur partid in prima parte a secolului XX. Turcia a avut un sistem “populist” cu un singur partid dupa Primul Razboi Mondial, iar acest exemplu a fost urmat de Mexic.

Ce este un sistem cu un singur partid?

Distinctia intre sistemele fara partide, cele cu un singur partid si cele cu mai mult de un partid este importanta, insa nu este foarte clara. In primul rand exista o gradatie intre un sistem cu un singur partid, in sens literal, si un sistem in care un partid este atat de dominant incat, cu toate ca exista si alte organizatii, acestea sunt practic irelevante. Intr-adevar, “zona de granite” este sau a fost ocupata de un numar important de tari. In al doilea rand, si distinctia intre sistemele cu un singur partid si sistemele fara partide este imprecise. Gradul in care un sistem poate fi definit drept “cu un singur partid” depinde de rolul efectiv pe care acel partid il are in viata politica si sociala. In unele cazuri partidul unic nu este altceva decat o organizatie formata de un lider national si desemnata sa dea o oarecare credibilitate unui regim. Nu este surprinzator faptul ca un astfel de partid este mai curand instabil si poate fi abolit cu usurinta prin interventia fortelor armate.

Astfel, chiar daca, din punct de vedere practic, aceste sisteme au un singur partid, trebuie sa recunoastem ca delimitarile impuse atat intre sistemele cu un singur partid si cele fara partide, cat si intre sistemele cu un singur partid si cele cu mai mult de un partid sunt oarecum arbritrate. In aceasta acceptiune vom defini ca sisteme cu un singur partid pe acelea in care un partid exista singur sau domina tara pe baza voturilor sau mandatelor ocupate in forurile legislative, un punct limita realist fiind de 80% din voturi sau din mandata la cel putin doua alegeri. Exceptie fac rezultatele bizare precum cele din 1986 din Jamaica, cand unul din cele doua partide principale nu au participat deloc la alegeri. O coalitie fortata intre mai multe partide obtinand 80% din voturi sau din mandate, cum s-a intamplat timp de zeci de ani in state comuniste precum Germania de Est, Polonia si Cehoslovacia, ar trebui privita de asemenea ca fiind caracteristica unui sistem cu un singur partid.

Tipuri de sisteme cu un singur partid

Pe baza acestei definitii putem distinge intre trei tipuri de sisteme cu un singur partid. Exista sisteme de acest tip prin dispozitie constitutional sau legala. Acesta a fost cazul Uniunii Sovietice si marii majoritati a statelor comuniste, unde partidul a avut un monopol oficial de reprezentare si mobilzare a populatiei: alte organizatii politice sunt interzise.

Sistemele cu un singur partid impuse pe cale legala nu au existat doar in statele comuniste sau cvasi-comuniste precum Etiopia sau fostele colonii portugheze, care au adoptat pentru o vreme un sistem de guvernare in intregime Marxist. Ele au aparut si in unele tari africane, conservatoare sau “progresiste”. In aceste cazuri, conceptia partidului a fost uneori diferita de cea predominanta in tarile comuniste.