Sisteme Electorale - Uninominalul

1) Caracteristicile sistemelor electorale

Sistemele electorale sau sistemele de vot întâlnite în întreaga lume sunt strâns legate de sistemele de partide din ţara luată în considerare. Sistemele de vot reprezintă mecanismul prin care se selectează reprezentanţii unei grupări cărora li se deleagă autoritatea de a-şi reprezenta alegătorii şi de a lua decizii pentru şi în numele acestora.

În cadrul democratic de analiză a procesului electoral se întâlnesc două mari tipuri de sisteme de vot:

a) sistemul electoral majoritar;

b) sistemul electoral cu reprezentare proporţională.

În general, sistemul electoral majoritar este întâlnit în acele ţări care prezintă democraţii majoritariste (de exemplu Marea Britanie, SUA), iar sistemul electoral cu reprezentare proporţională este caracteristic ţărilor care şi-au organizat regimul politic conform unei democraţii consensualiste (de exemplu Germania, Italia, Belgia).

Diferenţele dintre cele două tipuri de sisteme electorale pot fi corelate cu cele două interpretări majore ale procesului democratic. Una dintre ele, este bazată pe logica deciziei eficiente şi privilegiază ideea potrivit căreia într-un sistem politic democratic guvernarea se fundamentează pe exprimarea voinţei majorităţii. Iar cealaltă, porneşte de la o altă viziune în privinţa reprezentării politice. Conform principiului proporţionalităţii, nu este suficient ca rezultatul alegerilor să reflecte prezenţa unei majorităţii, ci este necesară o inventariere cât mai fidelă a opţiunilor electorale, astfel încât minorităţile semnificative să nu fie dezavantajate.

a) Sistemul electoral majoritar se organizează în circumscripţii uninominale

şi prezintă următoarele caracteristici:

- Sistemul electoral majoritar se numeşte şi the winner takes it all sau first

past the post, în sensul că acel candidat care obţine cel mai mare număr de voturi fie printr-o majoritate relativă, fie printr-o majoritate absolută câştigă cursa electorală obţinând toate mandatele puse în joc în circumscripţia respectivă. Cei care pierd nu vor fi reprezentaţi chiar

dacă numărul lor depăşeşte 50%. Acest lucru se poate întâmpla când regula câştigării este majoritatea relativă.

De exemplu, Candidatul X obţine în urma alegerilor 37% din opţiunile alegătorilor, fiind plasat pe primul loc în circumscripţia uninominală respectivă. El va primi toate mandatele, chiar dacă 63% din totalul alegătorilor nu îşi regăsesc opţiunile reprezentate de Candidatul X.

- Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generând antagonismul

părţilor. Nu se poate vorbi de o colaborare a partidelor sau a liderilor într-un astfel de sistem. Şi pentru că majoritatea populaţiei rămâne nereprezentată, sistemul este mai corect denumit: metoda pluralităţii sau cea mai mare majoritate.

- Sistemului electoral majoritar îi sunt distorsionate rezultatele,

suprareprezentând partidele mari care câştigă de obicei cursa electorală şi subreprezentând partidele mai mici care de obicei pierd. Acest sistem încurajează teoria votului util: diminuează şansele unui partid mic deoarece raţionamentul spune că un vot pentru un partid care nu are şanse să câştige cursa electorală este un vot irosit.

b) Sistemele electorale cu reprezentare proporţională sunt mai puţin competitive şi generează coaliţii de guvernământ, care sunt mai puţin eficiente, dar iau în considerare opţiunile întregului electorat.

Sistemele electorale cu reprezentare proportională prezintă 3 forme distincte de

organizare:

- Sisteme cu reprezentare proporţională pe liste de partid;

- Sisteme cu reprezentare proporţională forma mixta membru proporţională;

- Sisteme cu reprezentare proporţională cu vot unic transferabil.

- Sisteme cu reprezentare proporţională pe liste de partid: sunt caracteristice

Europei Centrale, de Vest şi de Est. Alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscripţii plurinominale, iar locurile se atribuie în funcţie de procentele obţinute. Redistribuirea resturilor se face prin metoda d’Hont. Distorsionarea există şi în cazul acestui sistem de vot şi ea dată de existenţa pragului de vot, implicit sau explicit (prin legislaţie).

Pragul implicit se calculează conform formulei de calcul:

unde, M este magnitudinea medie a circumscripţiei.

- Sistemele cu reprezentare proporţională formă mixtă proporţională sunt aşa

cum îi spune chiar denumirea o formă mixtă care combină listele de partid cu elemente ale sistemul majoritar. Fiecare alegător are la dispozitie 2 voturi: unul se acordă unei liste din cele propuse de partide şi celălalt se acordă unui candidat la fel ca în sistemul majoritar. Resturile se atribuie după liste. Sistemul se poate întâlni în Germania unde 50% din candidaţi se aleg pe liste şi 50% în circumscripţii uninominale, sau în Italia unde ¾ se aleg prin metoda pluralităţii şi ¼ pe liste.

- Sistemul cu reprezentare proporţională cu vot unic transferabil este un

sistem întâlnit în Irlanda şi Malta. Alegătorii au în faţă liste propuse de partide, ei aleg lista partidului care le reprezintă opţiunile şi apoi ordonează cu pixul candidaţii din lista respectivă.