Terorismul Religios

Definiție.

Astăzi marile religii pot justifica violenţa, şi religia a fost asociată cu terorismul. Fundamentalismul nu este numai o mişcare extremistă, cum se crede adesea. El este o filosofie, o credinţă şi se bazează pe un sistem selectiv de valori. Selectarea acestora este însă o trecere la limită şi se realizează nu doar prin „decuparea“ unor valori dintre alte valori, ci prin afirmarea exclusivă şi agresivă a celor selectate şi negarea violentă a celor neselectate. El are ca expresie directă terorismul islamic şi este menit să aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea planetei, deoarece numai această religie – se crede - este adevărată şi importantă, numai ea are o misiune mesianică. El vizează lumea întreagă, dar mai ales civilizaţia occidentală, cu leagănul ei european şi configuraţia ei actuală de influenţă americană.Fundamentalismul religios a fost una din caracteristicile principale ale secolului al XX-lea. Religia s-a constituit deopotrivă într-un suport al revigorării unor tensiuni vechi, dar şi într-un instrument folosit cu abilitate şi, adesea, cu brutalitate de anumiţi conducători politici pentru legitimarea publică a unor acţiuni.

„Concise Oxford Dictionar of curent English” defineşte fundamentalismul ca fiind respectarea strictă a preceptelor religioase, în special în cazul religiei islamice. Încercările de a stabili care sunt trăsăturile fundamentalismului islamic, şi chiar folosirea acestui termen au dus la dezbateri aprinse. Acesta se manifestă ca o întoarcere la credinţa adevărată, într-un Dumnezeu transcendental. Pe de altă parte, fundamentalismul apare ca o ideologie militantă, care implică şi acţiuni politice. Astfel, mişcările fundamentaliste s-au transformat în partide politice din care s-au desprins facţiunile armate. Poziţia acestor grupări s-a schimbat în funcţie de interesele de moment.

2. Conceptul larg de terorism religios

La mijlocul anilor ’60 şi sfârşitul anilor ’90 numărul mişcărilor fundamentaliste cu diverse afilieri religioase s-a triplat în întreaga lume. Simultan, după cum a observat Bruce Hoffman, a avut loc o explozie a grupărilor teroriste religioase de la nici unul, în 1968, la numărul impresionant din zilele noastre, când aproape un sfert din grupările teroriste active la nivel mondial sunt motivate în mod predominant de chestiuni religioase. Spre deosebire de corespondentele lor seculare, grupările teroriste religioase sunt, prin natura lor, motivate de consideraţii religioase, dar şi de chestiuni politice specifice contextului căruia îi aparţin. Acest fapt îl determină pe cercetătorul interesat de această problematică să distingă sfera politică de cea religioasă în care se încadrează grupările teroriste în cauză. Situaţia este caracteristică mai ales pentru grupările teroriste musulmane, căci religia şi politica pot fi cu greu separate în cazul Islamului. De exemplu, organizaţiile Hezbollaah sau Hamas acţionează conform unei ideologii religioase pe care o combină cu o agendă politică foarte precisă în Liban şi în teritoriile palestiniene.

Aceste grupări au în vedere atât obiective pe termen scurt, cum ar fi eliberarea membrilor deţinuţi în închisori, cât şi obiective pe termen mai lung, precum opunerea rezistenţei faţă de ocupaţia israeliană a pământurilor pe care s-au născut şi „eliberarea”, în consecinţă, a tuturor „credincioşilor”. Această situaţie devine chiar mai complicată când intră în discuţie problema terorismului sprijinit de autorităţi statale: grupările teroriste religioase nu

presupun costuri ridicate şi sunt considerate instrumente eficiente de statele care urmăresc sa îşi îndeplinească priorităţile înscrise în agendele de politică externă.Astfel de state pot avea și o agendă cu obiective naționalis-separatiste , în care componenta religioasă să se întrepătrundă cu un complex de factori culturali , politici și lingvistici.

Din 1988, proliferarea mişcărilor extremist-religioase a fost urmată de o creştere a numărului total de acte teroriste. Mişcările religioase sunt răspunzătoare de mai mult de jumătate din cele 64.319 de incidente înregistrate între 1970 şi luna iulie a anului 1995 însă această cifră este mult mai mare în prezent.Acest total nu este deloc surprinzător ,întrucât multe dintre grupările active în prezent au luat ființă foarte recent și dețin un aparat organizațional foarte bine pus la punct.Ele variază de la organizațiile sikh Dal Khalsa și Dashmesh ,formate în 1978 și ,respectiv ,1982 , la mișcarea șiită Hezbollah ,fundată în Liban în 1982 ,la organizațiile militante sunite ,cunoscute și sub numele de Hamas și Jihadul Islamic , îmființate în contextul izbucnirii Intifadei palestiniene în 1987 , până la apariția ,în același an , a sectei Aum Shinrikyo.

Predominanţa terorismului religios indică, de asemenea, faptul că, în ultimele trei decenii, transformarea terorismului con¬temporan într-o metodă de luptă şi evoluţia tacticilor şi tehnicilor folosite de diversele grupări au provocat schimbări ample la nivel local, regional şi global. Acestea pot fi observate în numeroase incidente, de la deturnarea avioanelor de către terorişti palestinieni nereligioşi şi de la mutilările cauzate de grupări de dreapta sau de stânga din Europa, până la nivelul global făra precedent atins în prezent de extremismul religios.

Evoluţia terorismului religios caracteristic vremurilor noas¬tre nu s-a produs în vid şi nici nu reprezintă un fenomen cu totul nou. Totuşi, acest fenomen a câştigat teren în perioada ulterioară razboiului rece, fiind determinat de exacerbarea conflictelor etnico-religioase şi de apropierea noului mileniu. Disoluţia accelerată a legăturilor tradiţionale care asigură coeziunea socială şi culturală a unei societăţi şi a mai multor societăţi în actualul proces de globalizare se combină cu moştenirea istorică şi cu manifestările curente de represiune politică, cu inegalitatea economică şi cu prefacerile sociale comune diferitelor mişcări religioase extremiste. Toate acestea au dus la o creştere a fragilităţii, instabilităţii şi imprevizibilităţii prezentului şi viitorului. Actualul nivel atins de terorismul religios în ceea ce priveşte latura militantă indică faptul că respectivele credinţe şi comunităţi se află la un punct istoric de cotitură: teroriştii simt nevoia de a-şi păstra identitatea religioasă, şi consideră acest moment istoric ca o oportunitate de a-şi configura în mod fun¬damental viitorul.