Transportul Produselor Petroliere

Transportul mărfurilor reprezintă un set de activităţi logistice de bază, care se desfaşoară în aproape orice canal de marketing şi constă în crearea utilităţilor de loc si de timp. Definirea transportului nu trebuie să se limiteze la simpla deplasare spaţială a mărfurilor. În cazul apelării la un transportator, utilizatorul cumpară un ansablu de servicii.

Transporturile fac parte din sfera largă de activităţi care în general sunt cuprinse în expresia "distribuţia mărfurilor". Distribuţia fizică a mărfurilor constituie obiectul transporturilor. Ca ramură a producţiei materiale, transporturile joacă un rol de mare însemnătate în cadrul economiei mondiale. Ele continuă procesul de producţie al celorlalte ramuri ale producţiei materiale în sfera circulaţiei.

Transportul petrolului reprezintă o ramură a activitaţii industriale prin care se asigură alimentarea cu combustibil a diverşilor consumatori. Datorită necesarului tot mai ridicat de combustibili în viaţa economică-industrială a întregii omeniri, transportul hidrocarburilor fluide are pentru viaţa economică aceeaşi importanţă pe care o are sistemul circulator pentru organismul uman.

Desfaşurarea ritmică a activităţii economice, accelerarea circulaţiei marfurilor şi îmbunătăţirea calitativă a întregii activităţi economico-sociale determină în mod logic sporirea rolului transporturilor, dezvoltarea şi optimizarea lor, creşterea gradului de folosire a mijloacelor de transport şi extinderea tehnologiilor moderne în această importantă ramură a economiei mondiale. Reprezentând sistemul circulator al întregii lumi, transporturile asigură legăturile de producţie pentru toate ramurile economiei mondiale şi diferite zone ale lumii, circulaţia valorilor materiale de la producător la consumator, satisfăcând importante necesităţi ale societăţii. De aceea, principalele moduri de transport sunt urmatoarele: feroviar, rutier, naval, aerian şi prin conducte. Utilizatorii vor selecta serviciul sau combinaţia de servicii care asigură cel mai convenabil raport între calitate si costuri.

Selecţia serviciilor de transport se fundamentează pe baza caracteristicilor de cost şi performanţă ale modurilor de transport:

• Costurile: transportul rutier este, în medie, de 7 ori mai mare decât cel feroviar, iar transportul feroviar este de aproximativ 4 ori mai scump decât cel naval sau cel prin conducte, în timp ce transportul aerian costă dublu faţă de cel rutier.

• Timpul de tranzit/ viteza: timpul de tranzit este timpul mediu necesar pentru ajungerea mărfii de la origine la destinaţie.

• Consecvenţa: Nu toate livrările de mărfuri care au aceeaşi origine şi destinaţie şi care se realizează cu acelaşi mod de transport se vor afla în tranzit pentru aceeaşi durată de timp. Pot interveni efectele vremii, traficul, numărul de opriri si diferenţele existente în privinţa timpului necesar pentru consolidarea livrărilor.

• Disponibilitatea: presupune capacitatea modului de transport de a deplasa mărfuri între orice origine sau destinaţie. De exemplu, transportul aerian presupune apelarea la transportul rutier sau feroviar pentru a face legătura dintre origine si destinaţie.

• Flexibilitatea: presupune capacitatea unui mod de transport de a îndeplini cerinţele speciale ale utilizatorilor de servicii de transport.

• Frecvenţa: presupune numărul de livrări programate într-un anumit interval de timp. Cel mai bine cotat mijloc de transport, din perspectiva acestei caracteristici, este transportul prin conducte, deoarece poate asigura un serviciu continuu, între origine si destinaţie.

• Siguranţa: presupune capacitatea de a menţine calitatea produselor în perioada tranzitului şi de a evita pierderea şi deteriorarea produselor.