Amenajarea în scopuri turistice a zonei lacului terapeutic Fundata - Localitatea Gheorghe Doja - Județul Ialomița

INTRODUCERE

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne puternic ancorat în viaţa societătii şi ca atare, influenţat de evoluţia ei. Adresându-se unor segmente sociale largi şi răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaşează printr-un înalt dinamism, atât la nivel naţional cât şi internaţional. De asemenea, prin caracterul său de masă şi conţinutul complex, turismul antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor internaţionale.

În condiţiile actuale în care societatea se află în plină schimbare, fenomenul turistic capătă, la rândul său, o amploare deosebită fiind influenţat de evoluţia acesteia. Turismul este privit drept una dintre posibilităţile de petrecere utilă a timpului liber, în folosul individului şi al societăţii în acelaşi timp. Turismul nu trebuie privit doar ca singură modalitate “de evadare” din mediul zilnic, din aglomeraţia şi stresul urban; dat fiind faptul că el contribuie în acelaşi timp la refacerea forţei de muncă, constituindu-se astfel într-o activitate de tip regenerator.

Cuantificat ca fenomen al schimbării mediului de viată, turismul este integrat în ansamblul necesitătilor de consum ale omului modern.

Prestarea serviciilor turistice va fi încununată de succes numai dacă cel care le realizezază se implică foarte mult. Cerinţele din ce în ce mai exigente ale clienţilor sunt dovada că prestatorul trebuie să-şi organizeze activitatea cât mai eficient. Sarcina acestuia este cu atât mai grea cu cât, odată cu scăderea nivelului de trai al populaţiei, se înregistrează o solicitare mai modestă a unora dintre servicii destinate timpului liber.

Trebuie reţinute eforturile pe care le angajează şi efectele pe care le aduce turismul în economie. Acestea argumentează interesul ţărilor, guvernelor şi agenţilor economici, faţă de fenomenul economic, justifică preocupările pentru cunoaşterea conţinutului şi a dinamicii lui, a factorilor de influenţă şi căilor de acţiune, a particularităţilor acţiunii legităţilor economice în sfera sa de acţiune.

Dinamismul, profunzimea şi amploarea transformărilor din toate domeniile vieţii economice şi sociale, se reflectă, între altele, în modificarea structurii economice, în ierarhizarea ramurilor componente în concordanţă cu cerinţele revoluţiei ştiinţifico-tehnice, cu preocupările pentru valorificarea superioară a potenţialului natural-material, uman şi creşterea eficienţei, cu exigenţele îmbunătăţirii calităţii vieţii. Au loc totodată, schimbări importante în modelele de creştere economică. În acest context, turismul, se manifestă ca o componentă distinctă a economiei, cu o prezenţă tot mai activă în viaţa economică şi socială, cu o participare importantă la progresul general.

România dispune de un vast şi valoros potenţial turistic natural şi antropic, ca şi de o bogată tradiţie în domeniul călătoriilor, ceea ce argumentează înscrierea turismului între ramurile de bază ale economiei. Totuşi valorificarea acestora este neconvingătoare şi realizată defectos. Acest fapt poate fi pus pe seama educaţiei insuficiente a prestatorilor şi a consumatorilor de servicii turistice, pe dimensiunea scăzută a fondului de timp liber şi a puterii de cumpărare a populaţiei, şi nu în ultimul rând pe relativ limitata experienţă a prestatorilor.

Până în secolul al XIX-lea România a fost relativ puţin cunoscută ca ţară turistică. Călătorii care au vizitat ţara noastră făceau parte de obicei, din rândul oamenilor de cultură, a diplomaţilor, comercianţilor, care îşi împărtăşeau impresiile favorabile unui cerc restrâns de auditori. Odată cu unirea Moldovei cu Muntenia şi apoi a formării României Mari, ţara noastră păşeşte alături de ţările europene în rândul statelor moderne. Dacă turismul internaţional al României, a fost puţin dezvoltat multă vreme, în schimb circulaţia internă de călători a fost considerabilă, raportată la capacitatea economică a ţării. Prin temperament şi uzanţe, românii sunt un popor mobil, dinamic, motivat spre călătorie. Aceste călătorii au început chiar să fie organizate încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Astfel au fost înfiinţate o serie de societăţi turistice care organizau călătorii pentru cunoaşterea frumuseţilor ţării.

Circulaţia internaţională spre România reluată după război a înregistrat cea mai susţinută dinamică între anii 1960-1988. Odată cu anii ’70, turismul începe să se caracterizeze printr-un înalt dinamism, atât la nivel naţional cât şi la nivel mondial. Încă de la înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Turismului, Oficiul Naţional de Turism al României a fost parte, iar mai apoi Ministerul Turismului.

Caracterul concurenţial al actualei pieţe turistice impune o atenţie deosebită în legatură cu ameliorarea echipamentelor şi continuă perfecţionare a activităţilor umane, pentru o calitate superioară a serviciilor prestate.

Integrat economiei de piaţă, turismul românesc trece prin perioade mai mult sau mai puţin favorabile, în funcţie de elemente intrinseci (optimizarea serviciilor, dezvoltarea reţelei de societăţi care îşi desfăşoară activitatea în domeniul turismului, dezvoltarea posibilităţilor de atragere a turiştilor, reclame, propagarea ofertei turistice) cât şi de elemente extrinseci (evenimente politice sau economice, sezon, etc.).

Investigarea ofertei turistice de către ofertantul de servicii şi selectarea acestora pentru a crea propria ofertă constituie o artă şi o măiestrie a echipei manageriale a societăţii.

Lucrarea de faţă are drept obiect analiza situaţiei existente într-o zona neamenajata turistic în vederea depistării neajunsurilor prezente, pentru a se putea mai apoi dezvolta şi diversifica serviciile turistice.

Acest studiu este realizat luând în calcul faptul că obiceiurile de consum ale populatiei pot fi educate şi formate la orice varsta, iar “investiţiile” prezente pot contribui la o dezvoltare durabilă a zonelor prestatoare/receptoare, a zonelor învecinate cât şi a întregii economii naţionale.

Cap I CONSIDERATII TEORETICE SI METODOLOGICE

PRIVIND AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI

Desfasurarea actiunilor turistice indiferent de forma lor – turism de litoral sau balnear, turism montan,turism rural, etc – presupune stabilirea unor legaturi intre turist si zonele pe care le viziteaza, in care este prezent temporar. Aceste legaturi au un continut complex intrucat teritoriul prin potentialul sau natural reprezinta motivul pentru care turistul se deplaseaza si serveste ca suport material fizic pentru amenajarile destinate satisfacerii nevoilor sale.

Turismul a reprezentat dintotdeauna un factor de stimulare economica, de protectie si de consumare a resurselor naturale. In vederea evitarii situatiilor in care cresterea economica afecteaza echilibrul ecologic si calitatea resurselor turistice, este necesara organizarea teritoriului, o adaptare a lui pentru a raspunde tuturor nevoilor turistului, dar totodata si protejarea si conservarea lui.

I.1. Conceptul si caracteristicile amenajarilor turistice

Amenajarea teritoriului in general, se refera la organizarea stiintifica a spatiului si punerea in valoare in diverse forme a resurselor de care dispune fiecare zona incluzand in sfera sa de cuprindere localizarea adecvata a activitatilor si a unitatilor economice industriale, agricole sau din sectorul tertiar, dezvoltarea asezarilor urbane si rurale.

Obiectul sau de ativitate se extinde si asupra zonelor turistice a acaror amenajare reprezinta una din componentele importante ale organizarii teritoriului.

Dezvoltarea unei zone turistice este necesar sa fie proiectata intr-o conceptie globala de dezvoltare a turismului corelata cu dinamica celorlalte ramuri ale economiei nationale. Se impune astfel o estimare prealabila a potentialului turistic (cadrul natural, patrimoniul spiritual, etc.) in raport cu ceilalti factori (industrie, agricultura) si in functie de rezultatele comparative stabilirea directiilor de dezvoltare a fecarei zone si a intregii economii. In lipsa acestei evaluari pot aparea fenomene de respingere sau contradictii intre turism si celelalte

ramuri prezente intr-o anumita zona. La amenajarea si dezvoltarea zonelor turistice este necesar sa se tina seama de o serie de procese caracteristice zonelor,cum ar fi: industrializarea si urbanizarea, calitatea vietii si destinatiile timpului liber, etc. Viitoarea zona turistica trebuie sa-si modeleze activitatile in functie de evolutia factorilor economico-sociali si spirituali care configureaza perspectiva. Organizarea rationala a spatiului turistic este asadar o actiune vasta care leaga omul de totalitatea mediului sau natural si artificial, necesitand conceperea unor

modele de dezvoltare intr-o viziune moderna de sistematizare. Procesul de amenajare turistica

reflecta interactiunea dintre particularitatile fizico-geografice ale teritoriului si ansamblul

activitatilor economice si sociale care se desfasoara pe acest teritoriu, ansamblu in cadrul caruia turismul are rolul central de polarizare a intereselor si

eforturilor. In acest context amenajarea turistica are rolul de a asigura dezvoltarea turismului si valorificarea turistica optima a teritoriului, de a gasi solutii de multiplicare a efectelor turistice in economia zonei is de a integra planurile de dezvoltare a turismului in strategia dezvoltarii generale a teritoriului.