Criterii de Clasificare a Formelor de Turism

Termenul de turism îşi are originea în semnificaţiile următoarelor cuvinte latineşti: tornare = a se întoarce şi turnus = o mişcare circulară ce nu presupune schimbarea rezidenţei. Turismul este o latura a sectorului terţiar al economies, unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement, recreere sau deplasărilor de persoane la diferite congrese ăi reuniuni, include toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi de servicii ale turistilor. loisir = petrecerea timpului liber lessure = activitate prostată în timpul liber.

Definiţie negativistă: Turismul este o cheltuială neutilă şi nefastă, consecintă a tendinţei spre risipă şi distrugere a bogăţiei materiale în scopul satisfacerii plăcerii, dar care nu poate restabili echilibrul afectiv al individului alienat. Turismul include activities unei persoane care călătoreşte în afara mediului sau obişnuit pentru mai puţin de o perioadă suficientă de timp şi al carui scop este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare. Activitatea turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odată cu schimbările ce au loc în cadrul economiei naţionale. Turismul este o ramura de interferenţă (are legături cu multe alte sectoare de activitate economică) şi o ramură de consecinţă (se sprijină pe rezultatele obţinute în alte ramuri de activitate).

Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Dorinţa de a călători şi a cunoaşte lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale. Primii care şi-au dorit foarte mult să călătorească şi în acest scop au şi înlenit călătoriile au fost vechii greci. Ei încheiau contracte de vizite reciproce, se împrieteneau cu oameni care aveau aceeaşi ocupaţie, dobândind în acest fel siguranţa călătoriei. Acest contract de vizitare se putea moşteni din tată în fiu. De-a lungul timpului încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot mai mult activitatea de turism determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative, călătorii către lumi noi, etc. În paralel cu creşterea traficului de călători s-au dezvoltat şi sectoarele privind industria hotelieră, comunicaţiile, transportul, activităţile destinate turismului. Transformarea circulaţiei de călători în turism propriuzis a început odată cu secolul XX şi s-a manifestat, în primul rand, prin creşterea numărului de călători englezi ce se îndreptau în mod special în Franţa, Elveţia, Italia. De-a lungul anilor turismul a căpătat diverse definiţii, unele punând accent mai ales pe latura de agrement. În sensul actual, turismul a căpătat un conţinut mult mai complex din punct de vedere economic, social şi spiritual, fiind influenţat de o serie de factori naturali (care rămân în general neschimbaţi) şi factori economici, demografici, politici, psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit).

Conform recomandărilor Conferinţei Mondiale a Turismului, în activities turistică se utilizează cu termenul de vizitator. Vizitatorul reprezintă orice persoană care se deplasează într-un loc, altul decât acela al mediului sau obişnuit pentru mai puţin de 12 luni şi al cărui scoop de călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat. Acest termen de vizitator include alţi doi termeni specifici, respectiv turistul şi excursionistul. Turistul este acea persoană care călătoreşte pentru cel puţin 24 de ore şi care înnoptează într-o unitate de cazare. Excursionistul reprezintî acel vizitator temporar al cărui sejur este mai mic de 24 de ore.

Turismul reprezintă o ramură a economiei naţionale care se integrează

în sectorul terţiar (sectorul serviciilor). El deţine un rol important în viaţa economică şi socială, acţionând ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, de reducere a decalajului inter-regional şi deasemenea acţionează ca un element de educare şi instruire.

Importanţa socială poate fi pusă în evidenţa prin următoarele aspecte:

• Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan.

• Turismul reprezinta un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura. Contribuie la refacerea formei de munca, faciliteaza schimbul de idei si confruntarea de opinii care conduce la largirea orizontului cultural.

• Turismul este considerat un factor de identificare a legaturilor dintre natiuni.

• Turismul contribuie la crearea de venit.

• Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone asigurand eliminarea decalajelor inter-regionale.

• Turismul valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadru altei activitati (turismul nu epuizeaza materia prima).

• Turismul reprezinta si o vocatie ecologica intru-cat in strategia dezvoltarii turistice se impun masuri de protejare a mediului si a valorilor fundamentale a existentei umane: parcurile, Delta Dunarii, etc.

• Turismul contribuie la cresterea incasarilor valutare fara a se efectua eforturi deosebite.

Pe plan international turismul are o contributie importanta la crearea produsului mondial global (7%), iar in ceea ce priveste exportul, turismul se situeaza pe locul 3 dupa exportul de petrol si autovehicule.