Evoluția turismului din antichitate până la turismul de masă

O1:Călatoriile încep o data cu desfaşurarea războaielor si a necesitaţii schimburilor între diferite grupuri sociale. Prin urmare călatoria apare înca în comuna primitivă,cînd oamenii impinşi de lipsa unor anumite lucruri merg în cautarea lor in alte regiuni decît cele locuite de ei. Aceste călatorii nu pot fi similare celor pe care noi le numim călatorii în scop turistic,dar anume ele au trezit în oameni nevoia de deplasare si de cunoaştere a ceea ce nu se afla aproape de locuinţelor lor.

În Grecia Antică oamenii pentru a se asigura de siguranţa lor in timpul calatoriei in oraşele îndepartate,incheiau contracte de vizite reciproce cu oamenii care aveau aceeaşi ocupaţie(comerciant-comerciant,familie-familie)astfel pastrindu-şi integritatea fizică si morală. Cel care pleca in strainatate se legitima cu o bucată de sumbolon care echivaleaza cu paşaportul de azi si cu viza. Oamenii călatoreau şi in scopuri religioase cum ar fi pelerinajul de la Dodona şi Delfi unde sute de pelerini din toate parţile Greciei veneau pentru a solicita si asculta prezicerile lui ZEUS si APOLLO. Un alt scop al călatoriei erau jocurile sportive organizate o data la 4 ani la Delfi,jocurile hipice din Nemea si mai ales Jocurile Olimpice organizate la Olympia.

In Roma Antică,călatorii aveau in principal scopuri comerciale,culturale si militare. Romanii au fost primii în istorie care au proiectat si construit reţele de drumuri apte sa asigure legatura cu toate colţurile Imperiului Roman aceasta favorizind in general si practicarea călatoriilor. Pe vremea domniei împaratului Augustus călatorii erau transportaţi spre ţinta călatoriei lor de poştalioane imperiale care circulau în baza unui oral fix. Pe drumuri circulau trăsuri în care se putea de dormit. În oraşe la dispoziţia călatorilor stăteau hanuri de dimensiuni relativ mici si prăvalii cu alimente care ofereau si posibilitatea de găzduire. O importanţă deosebită o aveau băile curative, Roma dispunînd de 845 băi populare si de 14 băi de lux vizitate anual de numeroşi bolnavi dar şi de persoane care doreau sa se odihnească. Cele mai renumite dintre băi erau cele de la Cantibus,Puteoli,Baiae.

Cu toate că oamenii călatoriau in perioada antică nu trebuie sa confundam calatoriile din acea epocă cu călatoriile din prezent care sunt bine sistematizate şi organizate.

O2: În Evul mediu cel mai des călatoreau comercianţii,ambasadorii si preoţii iar în scopuri religioase si pelerinii care vizitau locurile sfinte. Un număr important de călotori o constituiau oamenii de ştiinţa,artiştii,calfele si studenţii care mergeau spre universitaţi si locuri culturale. Numărul călatoriilor bolnavilor în această perioadă scade, cauza fiind nesiguranţa drumurilor iar o altă cauză o constituie decaderea civilizaţiei antice. La începuturile ei călatoria nu reprezenta o placere acesta o atestă cărţile de călatorie din acea perioadă.

Dezvoltarea comerţului dintre state a determinat în mare măsura şi defăşurarea călatoriilor în scopuri comerciale. Dezvoltarea economică a societaţii feudale din secolele IX si X a influenţat pozitiv asupra circulaţiei mărfurilor şi în aceeşi măsura a comercianţilor de-a lungul drumurilor comerciale care legau Estul cu Vestul. Centrele principale ale acestui comert erau oraşele: Veneţia, Pisa, Genova precum si alte orase italine,franceze si germane.

Mase mari de călatori erau antrenate in călatorii religioase mai ales in Rasarit unde erau concentrate o mare parte din musulmani care conform Coranului pentru a purta numele de „Hadji” era necesar de a savîrsi cel puţin o data in viată un pelerinaj la Mecca. În evul mediu, în călatorii de ordin religios erau antrenati si creştinii care se îndreptau spre centrul de pelerinaj „Saint Jacques de Compostella” din Franţa. De asemenea un numar mare de călatori circa 65 de mii a atras după sine sfinţirea bisericii ”Frauenkirche” din Munchen.

După căderea Romei Antice a căzut si cultul băilor din cauza fricii de epidemii precum si din alte cauze. In aceasta perioadă băile se aflau in administraraea călugarilor.

Calfele si studenţii erau nevoiţi sa faca deplasari pentru a ajunge spre centrele universitare aceasta intensificînd traficul de călatori. Prigoniţi de lege si de biserică, o parte din intelectualii saraci ai evului mediu, actorii, muzicantii, alchimistii, scamatorii si evocatorii de spirite erau practic obligati sa călatoreasca pe drumurile ce legau oraşele Europei Centrale si Occidentale.

Un mijloc important de transport în evul mediu o constituia trăsura care era folosită în special pentru transportarea mărfurilor. În această perioadă creşte si circulaţia pe drumurile de apă, ca mijloc de transport fiind folosite şalupele cu vîsle sau bărci trase de cai. Nobilii care călatoreau insoţiţi de obicei cu o scrisoare de recomandare erau găzduiţi fie la alţi feudali fie la conducătorii bisericilor. În ceea ce priveşte calatorul de rind, el era gazduit fie de hanuri fie de mănastire.

O3: O data cu accentuarea dezvoltării diviziunii internaţionale a muncii din secolul XV-lea-al XVI-lea are loc si dezvoltarea, respectiv a comerţului intern si internaţional. Din ce in ce mai multe produse se transforma in mărfuri ceea ce determina intensificarea circulaţiei banilor si are loc prin urmare trecerea subtilă de la economia naturală la economia de piaţă. Acest proces continua să se dezvolte mai ales o dată cu descoperirea drumurilor spre Indii si America. Are loc intensificarea comerţului intre metropolă si colonii. Toate acestea a dus la majorarea numarului de călatori.

O data cu reforma religioasă,apar aşa numiţii predicatori şi misionari, care călatoreau la distanţe mari în scopul realizarii unei propagande religioase. De asemenea în acesta perioadă călatoresc profesorii si studenţii care işi desfaşurau studiile în strainătate dispunînd şi de un buget pentru a-şi desfaşura călatoriile în condiţiile în care ei făceau parte din burghezie.

În cadrul intelectualilor şi al burgheziei începe să se contureze o noua motivaţie pentru a călatori si anume necesitatea de a vedea ţări noi, de a cunoaşte noi experienţe si de a cunoaşte oameni noi.

În jurul anului 1700 apare in Anglia aşa numitul „grand tour” destinat tinerilor care cuprindea oraşele: Paris, Torino, Florenta, roma, Neapole, Veneţia, Viena precum si regiunile Rinului. Durata călatorie era de 3 ani. Cu aceasta ocazie apar si noţiunile de „turism” şi „turist”.

Intensificarea traficului de călatori a dus la dezvoltarea comunicaţiilor şi infrastructurii hoteliere. Este interesant faptul ca apariţia mijloacelor de transport se dezvoltă mai rapid decît construcţia drumurilor. In Franţa de la mijlocul secolului al XV-lea, a inceput utilizarea trăsurilor colective.

Ca rezultat al unei înbunataţiri tehnice sporeste si viteza călatoriilor,ceea ce, o data cu îmbunatatirea drumurilor duce la sporirea vitezei de deplasare. Hanurile în această perioadă se aflau in aceeaşi stare ca si in evul mediu cu camere improprii si mobilier invechit. Oamenii instarţi care călatoreau în acestă perioada işi luau patul cu ei.