Munții Maramureșului - incognita terra turistică

1. Identificarea si analiza principalelor elemente de relief cu functie turistica

Relieful dezvoltat pe roci cristaline are ca nota dominanta rezultata din aspectul de cupola al masivelor, forma prelunga si relativ domola a culmilor. Cele mai reprezentative vai care traverseaza acesti munti sunt adâncite în formatiuni cristaline (Vaser, Ruscova), cu versanti abrupti, formând defilee.

Relieful structural este prezent în partea nordica (Bârsanescu, Copilasu, Budescu), unde întâlnim relief selectiv si inversiuni de relief pe conglomerate si clipe calcaroase. Aceste formatiuni apartin triasicului, jurasicului si cretacicului, iar fiind mai dure s-au mentinut în relief. Întâlnim creste formate în relief monoclinal, frecvent în stratele de Borsa (alternante de gresii cu marno-argile, menilite bituminoase). De remarcat adaptarea retelei hidrografice la structura geologica, a fundamentului cristalin (defilee).

Relieful dezvoltat pe calcare. Morfologia de suprafata (lapiezuri, doline, polii) nu este caracteristica Muntilor Maramuresului. Mentionam totusi abrupturile calcaroase din Mihailecu si Petriceaua si relieful selectiv pe calcare în baziniil vaii Repedea, la vest de Farcau.

Relieful vulcanic. Eruptivul de vârsta mezozoica din Farcâu, Rugasu si Mihailecu este reprezentat prin bazalte. Ca urmare a rezistentei mari la coroziune, Farcaul atinge cea mai mare înaltime din acesti munti. În Mihailecu, orizonturile de bazalte alterneaza cu cele de calcar.

Vulcanismul neogen din grupul Toroiaga - reprezinta corpuri subvulcanice scoase la zi de eroziune cu pante foarte repezi si versanti puternic taiati de eroziune, contrastând cu formele domoale sculptate în sedimentar. Cuprinde de asemenea numeroase corpuri mai mici, dyk-uri si sill-uri localizate în sisturi cristaline si în formatiuni sedimentare.

Relieful glaciar este reprezentat de mici circuri glaciare în vârful Pietrosul Maramuresului (Bardau), în Farcau-Mihailecu si in Pop Ivan. Pe versantul nord-estic al crestei muntelui Pop-Ivan se afla cel mai reprezentativ relief glaciar din Muntii Maramuresului, aici întâlnindu-se cinci circuri glaciare, tributare râului Kvasny din bazinul Tisei. Ele se dezvolta între 1500 si 1900 m, fiind încastrate pe contactul dintre restul unei platforme înalte (1800-1900 m) si platforma sculpturala de 1400 m, care este larg dezvoltata în Muntii Maramuresului (Mac, Covaci, Moldovan, 1990). Circul dinspre capatul sud-estic al culmii a fost modelat de un ghetar care, prin intermediul înseuarii de transfluenta glaciara de la cca 1500 m, trecea în bazinul râului Repedea. Aici se pot distinge si patru valuri morenaice frontale ce marcheaza stadiile de evolutie a ghetarului (Mac, Covaci, Moldovan, 1990). Urmeaza spre nord-vest doua circuri bine sculptate, primul dintre ele prezentând si o depresiune de subsapare glaciara în care s-au acumulat apele unui mic lac. Cel mai expresiv este circul de sub Vf. Pop Ivan, de forma alungita, prezentând o podea ce coboara pâna la 1643 m altitudine, unde se afla pragul ce-l separa de valea glaciara.

În masivul Farcau-Mihailecu au fost identificate patru circuri glaciare suspendate pe versantul nord-estic al culmii Mihailecu, înca unul la capatul dinspre sud-est al acesteia si altul la sud de vârful Mihailecu (1918m) (Sârcu, 1963). Dintre acestea, „Groapa Julii” si circul Vârtop sunt de dimensiuni mai mari. Toate au podele ce se termina prin praguri abrupte spre vaile limitrofe. Presupusele depozite morenaice din cuprinsul vailor stau înca sub semnul îndoielii (Sârcu, 1963), astfel încât ramân ca dovezi certe ale glaciatiunii doar morfologia circurilor glaciare si depozitele din cuprinsul lor. Deasupra circului „Groapa Julii”, în înseuarea dintre vârfurile Farcau si Mihailecu