Particularități ale reliefului fluvial din România

Particularitati ale reliefului fluvial din Romania

Relieful fluvial este relieful creat de apele curgatoare. Forma majora de relief creata de rauri este valea, aceasta fiind alcatuita din albia minora, albia majora, versanti.

Vaile din Romania prezinta cateva particularitati si anume:

-Sunt carpatice pentru ca isi au, in majoritatea lor izvoarele in Muntii Carpati;

-Sunt dunarene intrucat sunt tributare, direct sau indirect, Dunarii; fac exceptie raurile din estul Dobrogei care se varsa in mare;

-In interiorul Depresiunii Transilvaniei reteaua de vai are o dispozitie radiar-convergenta;

-La exteriorul arcului carpatic vaile au, in general o orientare radiar-divergenta;

Vaile se pot clasifica dupa:

1. Forma profilului transversal:

-inguste : chei, canioane

-largi

2. Morfologia profilului transversal:

-vai simetrice

-vai asimetrice

3. Procesul dominant:

-Vai de tip bazin superior-predomina eroziunea

-Vai de tip bazin mijlociu-exista un echilibru intre eroziune si acumulare

-Vai de tip bazin inferior-predomina acumularea

4. Stadiul de evolutie:

-Vai tinere

-Vai mature

-Vai batrane

Reteaua de vai se poate diferentia in plan:

-Retea dendritica

-Retea rectangulara

-Retea divergenta

-Retea convergenta

-Retea radiar-divergenta

-Retea radiar-convergenta

Ierarhizarea vailor se face dupa modelul Horton-Strhaller.

Reteaua de vai din Romania, in aspectul sau actual, este relativ noua, in principal cuaternara. Reteaua hidrgrafica s a format progresiv, in etape, concomitent cu aparitia treptelor de relief.

In evolutia retelei hidrografice de pe teritoriul Romaniei au fost separate 4 etape: etapa pediplenei carpatice, cea a suprafetelor medii si de bordura , etapa piemontana si a nivelurilor din dealuri si etapa raurilor campiilor

In prima etapa au fost identificate urme de vai in Muntii Bihor, Muntii Almajului ( Rudaria si Rachita ) , in Carpatii Meridionali. In a doua etapa se formeaza actualele vai din zona de munte. In a treia etapa se formeaza vai transversale din Carpatii Meridionali , Muntii Banatului si Muntii Apuseni.

Albia minora reprezinta acea parte a unei vai situata la baza vaii, prin care raul isi evacueaza debitele la nivele mici si medii.

Este alcatuita din : patul albiei si maluri de diverse forme si inaltimi.

Albia majora ( lunca / campie aluvionala) reprezinta sectorul de vale pe care il ocupa apele unui rau, la nivel de inundatie. Formarea luncilor reprezinta un proces complex, datorat actiunii de eroziune laterala si acumularii.

Fizionomia si extinderea luncilor se diferentiaza pe unitati de relief datorita conditiilor variate in care se manifesta procesele fluviatile.

Luncile se largesc din cursul superior al raurilor spre zona de varsare datorita cresterii volumului de apa dar si naturii rocilor care spre cursul inferior devin tot mai friabile. Este cazul raurilor cu izvoarele in Carpati si care traverseaza zone de deal, podis si campie ( Some, Crisuri, Mures, Timis, Jiu , Olt etc.).

In spatiul montan luncile sunt putin dezvoltate , se prezinta sub forma unor fasii inguste, latimea lor se mentine la cativa 10 de metri ( Lotru , Somes, Timis ). Raurile mari cu izvoarele in Carpatii Orientali ( Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus ) au luncile bine dezvoltate ce se extend pe 100-200 metri.

In sectoarele de chei si defile din cauza rezistentei rocilor luncile dispar, versantii delimitand albia minora ( cheile Dambovitei, Nerei, defileele Muresului, Oltului, Jiului ).

In cuprinsul depresiunilor intramontane Giurgeu, Ciuc, Brasov luncile au o larga dezvolare datorita miscarilor de subzidenta. Lunci largi de cateva sute de metri au si raurile din depresiunile Almaj, Dornelor si Campulung Moldovenesc.

Raurile din dealurile subcarpatice au lunci inguste si discontinui ( Arges, Oltet, Dambovita ).

Luncile au o mare extindere si in Campia Romana si in Campia Banato-Crisana. Luncile raurilor Olt, Jiu, Ialomita, Buzau, ajung la latimi de 4-8 km. De exemplu lunca vasta a Timisului situata la o altitudine de 80-90 de metri ocupa aproximativ 4/5 din campia joasa a Timisului.

Grosimea depozitelor de lunca variaza in medie de la 1-5 m pana la 10-15 m. La raurile mici grosimea depozitelor aluviale este 1-2 m iar la arterele hidrografice mari depozitele de lunca s au dezvoltat pe grosimi mai mari de 10-15 m.

Terasele fluviale sunt forme de relief cu aspect de treapta ce s au individualizat pe seama unei foste lunci. Terasele sunt alcatuite din cuverturi de pietrisuri si nisipuri, acoperite cu depozite loessoide. Elementele morfologice ale unei terase sunt : podul terasei, fruntea terasei, muchia terasei si tatana terasei ( prin ea podul terasei se leaga fie de versant,fie de fruntea unei terase imediat superioare).

Au fost efectuate numeroase asupra teraselor, in primul rand asupra numarului si genezei acestora. Studiile efectuate dupa 1960 au confirmat existenta pe vaile principale din Depresiunea Transilvaniei si pe cele din Podisul Moldovei unui numar de 6-7 terase; in Subcarpati numarul acestora este mai mare de 9-10; vaile carpatice au in sectoarele de defileu 3-5 terase, iar in depresiunile intracarpatice 6-8. In piemontul Getic si Campia Romana se remarca 3-5 terase. In campia de Vest la contactul cu zona colinara sunt 5 terase. Numarul teraselor se modifica pe acelasi rau de exemplu Siretul intre Pascani si Bacau are 6 terase iar in campia de divagare numarul acestora scade la 2. De regula afluentii de ordin inferior au un nr mai mic de terase comparativ cu raul principal. De exemplu Muresul are 6 terase iar Tarnava Mica doar 4. In Dobrogea raurile au un nr redus de terase in general 3. Pe majoritatea raurilor terasele se desfasoara paralel cu directia de curgere a raului.