Petrolul în Orientul Mijlociu

INTRODUCERE

În secolul XX întreaga industrie si civilizaţie s-au bazat pe energia furnizată de petrol. Secolul XX a fost secolul petrolului aşa cum secolul XIX a fost cel al cărbunelui. Petrolul este o resursă epuizabilă, fiind o rocă sedimentară caustobiolitică. El se prezintă ca un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide. Sub influenţa presiunilor mari petrolul începe să migreze din zonele de formare spre suprafaţă.

Toată industria modernă depinde de petrol şi de produsele sale; structura materială şi modul de viaţă în comunităţile din suburbiile care înconjoară marile oraşe sunt rezultatul unei ample şi necostisitoare alimentări cu petrol.

Hidrocarburile, sub forma petrolului şi a derivatelor sale, au devenit principala sursă de energie pentru majoritatea popoarelor globului. Titeiul este important deoarece este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de transportat decât gazele naturale. El are nenumărate utilizări. Uneori numit “aurul negru”, şi asigurã aproape jumătate din energia utilizata in lume. Fără acesta transporturile s-ar bloca şi marile utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona.

Ţiţeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care diferite tipuri de petrol, motorină sau cherosen. Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor lubrifianţi uleiuri şi a vaselinelor necesare funcţionanrii utilajelor şi maşinilor. Petrolul este utilizat si la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de produse din industria petro-chimică. Din produse petrochimice se fabrică cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili, fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nailonul, cerneluri, insecticide, coloranţi, mase plastice şi cauciucuri sintetice — utilizate la anvelope.

Rezervele de ţiţei au dus însă si la conflicte internaţionale, iar utilizarea lui a cauzat poluare şi daune mediului înconjurător.

Creşterea pretului resurselor energetice sugrumă procesul de democratizare. Lupta pentru controlul resurselor energetice se contureaza tot mai pregnant drept principalul motor al relaţiilor internaţionale, iar o trecere în revistă a celor mai arzătoare conflicte scoate la iveala aproape in fiecare caz o legatura cu exploatarile de petrol si gaze. Teza interesului american pentru petrolul irakian dar si pentru intregul Orient Mijlociu a fost amplu comentata in presa internationala, interesul Chinei si Rusiei in a apara pozitia Teheranului in actuala criza nucleara este explicabil si prin afacerile din domeniul energetic pe care le au cu Iranul, iar sfidarea Statelor Unite de catre o serie de tari sud-americane, precum Venezuela sau Bolivia, este motivata de increderea pe care le-o dau acestor state resursele de petrol si gaze.

Termenul Orientul Mijlociu

Orientul Mijlociu este o zonă geografică situată în sudul şi estul Mării Mediterane, care se întinde din estul Mediteranei până în Golful Persic. Orientul Mijlociu este o subregiune a Asiei, însă unii geografi susţin că este o parte a Africii. Cele patru culturi principale din Orientul Mijlociu sunt cea evreiască, cea persană, cea arabă şi cea turcă. Aceste sfere culturale au origini lingvistice şi etnice diferite.

Termenul Orientul Mijlociu defineşte o zonă generală, deci nu există graniţe precise. Majoritatea geografilor consideră că acesta include Arabia Saudită, Bahrainul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Iordania, Kuweitul, Libanul, Omanul, Qatar, Siria, Yemen şi teritoriile palestiniene (Cisiordania şi fâşia Gaza).

Ţările din Magreb (Algeria, Libia, Maroc şi Tunisia) au legături strânse cu Orientul Mijlociu, datorită asocierii lor culturale şi istorice puternice. Ţările africane Mauritania şi Somalia au de asemenea legături cu regiunea. Turcia şi Cipru, deşi din punct de vedere geografic, fac parte din Orientul Mijlociu, se consideră părţi ale Europei (deşi Universitatea Tehnică a Orientului Mijlociu este situată în Ankara, Turcia). Afganistanul, situat în estul Orientului Mijlociu, este şi el uneori considerat a face parte din acesta.

Începând cu mijlocul secolului XX, Orientul Mijlociu este un centru de afaceri mondial, şi probabil cea mai sensibilă zonă a lumii din punct de vedere strategic, politic, economic şi cultural. În zonă se află importante resurse de ţiţei.

Orientul Mijlociu are in momentul de fata o influenta covarsitoare asupra politicii intregii planete. Ajunge numai sa deschidem televizorul la unul dintre jurnalele de stiri din Romania sau strainatate ca sa ne dam seama de asta. Mai mult decat atat, cei mai multi analisti considera ca trebuie sa regandim in functie de valorile si actiunile oamenilor din aceasta parte a lumii modul in care ne privim propria noastra viata. Iar daca ocidentalii nu au fost foarte atenti la evolutia evenimentelor din Orientul Mijlociu, evenimente tragice, precum actele teroriste si razboaiele din ultimul secol, i-au obligat sa o faca.