Politici macroeconomice internaționale în turism și servicii

Introducere

Călătoriile au apărut o dată cu existența omului, atunci când omul primitiv traversa distanțe însemnate în căutarea hranei, îmbrăcăminții sau adăpostului. Ele au reprezentat întotdeauna o fascinație pentru rasa umană, deși la începuturi această mobilitate a omului era o adevărată aventură, de multe ori periculoasă, ce necesita abilități și eforturi deosebite. Traversarea spațiului se făcea la pas, fără proceduri sau formalități din moment ce nu existau granițe. Primele forme de călătorie nu au avut ca motivație plăcerea sau recreerea ; cele două categorii de călători timpurii aveau ca motivație schimbul sau comerțul, respectiv cunoașterea, căutarea unor înscrisuri vechi, curiozitatea. Punctual, câteva etape importante din istoria călătoriilor internaționale și factorii care au contribuit la dezvoltarea turismului internațional ar fi :

Factori premergători :

- în epoca Neolitică, în jurul anului 4000 î.H. s-au construit primele corăbii ;

- in aceeași perioadă au fost domesticite animalele și dresate pentru transport ;

- primele indicații privind construcția unor drumuri datează tot din anul 4000 î.H., fiind vorba de un drum pavat cu piatră în Ur (pe teritoriul statului Iraq de azi) ;

- în anul 3500 î.H. sumerienii au inventat roata, ce a dus la creșterea distanțelor parcurse

- fenicienii probabil reprezintă primii călători în adevăratul sens al cuvântului ; tot lor le este atribuită invenția banilor ;

Există anumite dificultăți în definirea precisă a termenilor turiști și turism, o definiție universală nefiind acceptată (de ex. datele statistice furnizate de Biroul de Statistică al SUA și Data Travel Center iau în considerare ca formă de turism doar călătoriile la distanță mai mare de 100 de mile, în timp ce guvernul canadian specifică faptul că un turist este acea persoană care călătorește la o distanță mai mare de 25 de mile de la domiciliu). Această problemă a intrat în sfera de atenție atât a practicienilor, cât și a cercetătorilor din domeniu. O definiție standard ar avea rolul unui parametru în cercetarea științifică, iar fără ea, nu ar exista un consens în cuantificarea turismului ca activitate economică și a impactului său la nivel local, regional, național și internațional.

Definirea unor noțiuni utilizate în turismul internațional

Din punct de vedere etimologic, cuvântul - tur - derivă din termenul latin - tornare - sau cel grecesc - tornos - , cu sensul de circuit, mișcare în jurul unui punct central. Sufixul - ism - semnifică o acțiune sau proces, iar sufixul - ist - desemnează persoana care realizează o anumită acțiune.

Există în general două tipuri de definiții ale turismului :

a) Conceptuale : încearcă să asigure un cadru teoretic pentru a identifica trăsăturile caracteristice ale turismului și a-l diferenția de alte activități.

b) Tehnice : furnizează informații despre turism în scop statistic și legislativ.

Din prima categorie putem aminti definiția lui Mathieson și Wall (1982) care afirmă că - turismul este mișcarea temporară a oamenilor spre destinații în afara locului obișnuit de muncă și rezidență, activitățile desfășurate în timpul șederii la destinație și facilitățile create pentru a le întâmpina nevoile - .

Din a doua categorie putem aminti definițiile utilizate la nivel internațional sau terminologia propusă de Organizația Mondială a Turismului (WTO) și Standardele Internaționale de Clasificare a Activităților Turistice (SICTA) (create pentru a clasifica toate elementele ce țin de economia turismului într-o manieră consistentă și cuprinzătoare). Tot aici putem menționa și categoriile incluse în Contul Satelit al Turismului (CST), cu aportul WTO, Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) și Oficiul de Statistică a Comunității Europene (EUROSTAT).

Deși definițiile tehnice ar trebui aplicate atât turismului intern, cât și celui internațional, ele nu sunt utilizate de toate statele în special în primul caz. Totuși 3 dimensiuni ale turismului au fost adoptate la scară largă din definițiile internaționale:

1) Scopul călătoriei (în general neremunerată, din proprie inițiativă, pentru petrecerea timpului liber)

2) Distanța parcursă (în afara reședinței ; distanța minimă prevăzută variază între 0 și 160 km) ;

3) Durata călătoriei (în general o înnoptare la destinație).