Promovarea Turistică

Acţiunile promoţionale în domeniul turismului, la fel ca în toate celelalte sectoare, vizează atât atragerea de noi clienţi, cât şi păstrarea celor vechi, adresânduse, direct sau prin reţelele de intermediari, fie întregului public, fie unor categorii bine identificate de clienţii ţintă. În timp ce producţia şi comercializarea se realizează mai cu seamă la nivel local (prin firmele sau grupurile de firme turistice), promovarea poate favoriza firmele de la toate nivelurile (local, zonal, naţional şi chiar internaţional).

Fiind orientată în primul rând spre turiştii potenţiali, promovarea nu va neglija în nici un caz comercianţii şi ceilalţi intermediari.

Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări, la fel ca în celelalte domenii de activitate, în turism pot fi puse în evidenţă două stiluri promoţionale distincte:

Promovarea imaginii, având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă pe larg (şi cât mai favorabil) cunoscute;

Promovarea vanzarilor, care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare.

În timp ce promovarea este o acţiune care preocupă pe toţi cei implicaţi în turism, comercializarea este un domeniu exclusiv al profesioniştilor.

3.1. Obiectivele promovării

Fundamentarea deciziilor privind promovarea ocupă o mare parte din timpul responsabilului de marketing al firmei turistice, întreaga acţiune presupunând definirea cu atenţie a obiectivelor de atins, efortul financiar antrenat şi efectele scontate derivând direct din acestea.

Jucând un rol determinant în realizarea echilibrului economicofinanciar al firmei de turism, promovarea presupune implicarea intelectuală şi financiară a tuturor firmelor care asigură ''fabricarea'' produselor turistice integrale.

Punctul de plecare în definirea obiectivelor promovării turistice îl constituie definirea obiectivelor de marketing ale firmei, primele derivând din celelalte. De exemplu, dacã o agenţie turistică îşi fixează ca obiectiv general creşterea numărului de clienţi, ea trebuie să aibă în vedere, mai întâi, cel puţin trei niveluri ale clientelei, putânduşi formula apoi cel puţin patru strategii diferite de marketing:

1) întărirea fidelităţii clienţilor proprii;

2) mărirea numărului de ocazii în care clienţii ei fideli o pot solicita pentru satisfacerea nevoilor de turism;

3) atragerea clienţilor firmelor turistice concurente;

4) transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori (mai intâi potenţiali, iar apoi efectivi).

Pasul următor va presupune identificarea stadiilor prin care un nonconsumator relativ poate fi transformat întrun consumator fidel:

1) Cel cognitiv, în care obiectivul promovării este atragerea atenţiei nonconsumatorului, aducânduise la cunostiintă faptul că firmã şi serviciile sale există şi îi pot sta la dispoziţie.

2) Cel afectiv, în care, în urma identificării şi cunoaşterii gusturilor acestuia, obiectivul trebuie să fie trezirea interesului şi dorinţei de a deveni clientul potenţial al firmei.

3) Cel comportamental, în care, utilizând cele mai eficiente metode de convingere, obiectivul ţinta este transformarea clientului potenţial în client efectiv fidel.

Este indicat ca obiectivele promovării să fie cuantificate în cât mai mare proporţie, pentru a se putea asigura controlul îndeplinirii lor.

3.2. Rolul informării în promovarea turismului

Activitatea de promovare este înainte de toate o activitate comunicaţională, informarea clientelei în legătură cu produsul său firma carel furnizează fiind unul din obiectivel ei de primă importanţă. Aceasta se poate realiza pe cai şi cu mijloace multiple, sub forma verbală sau scrisă, vizuală sau auditivă, directă sau indirectă.

3.2.1. Rolul centrelor de informare

Firmele, organizaţiile şi instituţiile interesate în promovarea pe scară largă a turismului îşi organizează, fără excepţie, centre de informare (puncte, birouri sau oficii), având caracter permanent sau ocazional.

1) Centrele permanente de informare sunt organizate pe principiul teritorial, pe cheltuiala firmelor, oficiilor de turism sau a statului, fiind amplasate în localităţile, zonele şi ţările în care clientela turistică este cea mai numeroasă, ele îmbrãcând, de cele mai multe ori, forma birourilor sau oficiilor de informare. Rolul lor este acela de a oferi (gratuit), pe toate căile (fata în faţă, telefonic, prin pliante şi broşuri) informaţii (dintre cele mai bogate şi diverse) utile clientelei turistice, atât în localităţile emitente, cât şi în cele receptive, antrenând în sistemul de distribuire a acestora agenţiile de voiaj, transportatorii auto, maritimii, feroviarii, unele organisme naţionale (camere de comerţ, uniuni patronale), asociaţiile de consumatori, sindicatele.

2) Punctele ocazionale de informare se prezintă sub forma saloanelor şi standurilor.

a) Saloanele de vacanţă sunt puncte de informare de prima importanţă la care firmele turistice, individuale sau asociate, au posibilitatea să contacteze direct o bună parte din clientela potenţială şi mai ales intermediarii interesaţi în distribuirea produselor turistice. Ele se organizează mai cu seamă înaintea vacanţelor (de vară sau de iarnã) ori marilor sărbători, fiind manifestãri de cea mai înaltă eficienţă sub aspect comunicaţional.

În funcţie de modul de organizare, ele se împart în:

Regulate, organizânduse la intervale de timp relativ constante.

Neregulate, datele de deschidereinchidere variind

Dupã gradul de specializare, se disting:

Saloane universale, în cadrul cărora sunt promovate mai multe genuri de turism;

Saloane specializate sau tematice, care promovează doar câte un singur tip de turism.

Luânduse în considerare amploarea care se acordă acţiunilor promoţionale, întâlnim:

-bSaloane naţionale, la care participă doar firmele turistice ale unei ţãri;

-bSaloane internaţionale de turism

b) Standurile se organizează, de regulă, la nivel naţional, multiregional sau regional, cu participarea firmelor, grupurilor de firme ţi organismelor naţionale de turism, scopul lor fiind acela de a asigura distribuirea documentelor promoţionale (pliante, broşuri) către intermediari sau clientela finală.

Orice stand turistic trebuie săşi propună cel puþin 3 obiective:

Acrosajul, adică atragerea atenţiei vizitatorilor (inclusiv a celor obosiţi şi plictisiţi de ceea ce au văzut deja) prin mijloace adecvate (specifice regiunii turistice pe care o promovează);

Animaţia, care se poate realiza prin spectacole, prin jocuri, prin prezenţa unor artizani care să demonstreze existenţa anumitor elemente de atracţie turistică;

Cumpărarea, respectiv facilitarea procurării, la faţa locului, fie a unui sejur, fie a unei călătorii în zona turistică reprezentată, ceea ce presupune existenta în apropiere a unei agenţii turistice.