Tradiții culinare - bucătăria turcească

Introducere

Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii, Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete, peste si fructe de mare, ceea ce a dus la o dieta foarte variata. Alimentele de baza sunt orezul si graul, iar carnurile de baza sunt mielul si puiul, porcul fiind foarte putin consumat.

Turcia are zone temperate si zone extreme de caldura si frig ceea ce faciliteaza cultivarea unei game foarte variate de produse alimentare, de la ceai in nordul rece pana la ardei chili in sud. Aceste diferente climaterice influenteaza de asemenea si bucatariile regionale. In sud-est, unde este un climat desertic, mancarea tinde sa fie mai condimentata si bogata in carne cum ar fi kebabul. In zonele fertile temperate, in vest, se consuma in special uleiul de masline si pestele. In est, unde sunt ierni lungi si reci, sunt populare produsele lactate, mierea, cerealele si carnea.

Datorita localizarii geografice a Turciei, teritoriul a fost strabatut de comerciale si migratorii care au influentat bucataria. De exemplu, obiceiul turcesc de a folosi condimente dulci, fructe si nuci in felurile de mancare din carne este asemanator cu bucataria nord-africana.

Istoria bucatariei turcesti

Bucataria turceasca s-a dezvoltat foarte mult in timpul perioadei otomane. In secolul 17, palatul sultanului avea o bucatarie cu in jur de 1300 de servitori si sute de bucatari. Acesti bucatari au fost cei care au rafinat si au perfectionat bucataria turceasca, pentru a satisface pretentiile palatului regal. Au fost create literalmente sute de feluri culinare in aceasta perioada.

Bucataria turceasca a fost puternic influentata de perioada otomana, cand au fost combinate traditiile locale cu influente din Grecia si Orientul mijlociu, ca si din Asia Centrala.

Bucataria turceasca si obiceiurile alimentare ale poporului turc au trecut prin schimbari dramatice in secolul 20, datorita influentei vestice.

Bazele bucatariei turcesti

Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul, produsele din grau, feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua, pilafurile, sis si doner kebab, salatele cu iaurt, peste in ulei de masline, legume umplute si frunze de vita umplute (dolma).

Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. Desi orezul, numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti, bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop.

Painea este preparata din grau, orz si porumb. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide, o paine de greu plata, rotunda si lata, tandýr ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir), simit sau gevrek, o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan, mancata fie simpla fie cu branza sau gem.

O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. Pana si alte feluri de baza cum ar fi orezul si bulgurul se mananca cu paine.

La micul dejun se consuma branza, masline, paine, oua si gem, iar in unele regiuni se adauga carnatii, rosiile si castravetii. Masa de pranz nu este de obicei masa principala a zilei, si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert, iar felurile de mancare cu carne, care iau mult timp de preparare, sunt lasate pentru cina. Cina consista de obicei din supa, felul principal, salata si desert.