Turismul întunecat

Au trecut două decenii de când au fost publicate conceptele ce fac referire la turismul întunecat și tanaturism în lucrările revistei International Journal of Heritage Studies. Inițial, acest subiect a fost studiat dintr-o simplă curiozitate, de un număr mic de cercetători, însă în prezent, relația dintre turism și moarte a devenit un subiect de o mare amploare în cadrul studiilor și managementului în turism. A existat o creștere specială a interesului față de relația turism-moarte încă din 2011, fiind o temă din ce în ce mai populară pentru conferințe, publicații și monografii.

De asemenea, a atras atenția savanților dintr-o gamă largă de discipline și domenii dincolo de studii de turism / managementul turismului. În plus, turismul întunecat este predat în programele universitare și postuniversitare și, prin urmare, este un subiect popular pentru disertațiile studenților. De asemenea, atrage un număr tot mai mare de cercetători doctoranzi, fapt ce a dus la înființarea unui Institut pentru Cercetarea Turismului Întunecat la Universitatea din Central Lancashire (Marea Britanie).

- Motive pentru vizitarea locurilor asociate cu moartea și suferința

În timp ce motivația turiștilor este o temă bine stabilită și dezbătută pe larg în cadrul studiilor de turism, înțelegerea thanaturismului și a motivelor pentru care oamenii vizitează locuri asociate cu moartea a fost mai lent asimilată. Dezbaterile timpurii au fost în mare parte speculative. Foley și Lennon (1997: 155) susțineau că vizitele la locurile întunecate erau pentru „rememorare, educație sau divertisment”. Ulterior, ei au susținut că astfel de vizite ar putea avea un scop sau pot fi pur și simplu întâmplătoare, dar cele mai multe dintre ele se fac din simplă curiozitate sau pentru că sunt incluse ca o noutate pe itinerariile organizate de companiile de turism (Lennon & Foley, 2000). Astfel, majoritatea turiștilor ce își doresc să viziteze aceste locuri întunecate tind să o facă mai degrabă spontan și fără un motiv anume. În schimb, Seaton (1996) a susținut că motivele pentru thanaturism au fost mai degrabă despre confruntarea și legătura cu moartea, dar și aceste motive ar putea fi dezbătute.

Alte studii timpurii au propus în mod similar motive pentru care turiștii au vizitat locuri legate de moarte și suferință, dar, cu excepții izolate (Austin, 2002, Seaton, 2000), acestea au fost rareori bazate pe cercetări empirice cu vizitatori. Ashworth, 1996, Ashworth, 2002b, Ashworth, 2004, Ashworth și Hartmann, 2005a au propus trei motive principale pentru vizitarea siturilor de atrocitate: curiozitatea despre neobișnuit; o atracție (uneori voyeuristică) pentru groază; și o dorință de empatie sau identificare cu victimele atrocității. Alte sugestii au inclus pelerinajul religios (Ashworth, 2004, Buntman, 2008, Richards, 2005, Seaton și Lennon, 2004, Slade, 2003, Tarlow, 2005); o dorință de purificare interioară (Blom, 2000); schadenfreude (Seaton și Lennon, 2004, Dale și Robinson, 2011); „entuziasm morbid” (Wilson, 2008, p. 169); o curiozitate infantilă cu privire la mortalitate (Dann, 2005); o căutare a alterității morții (Seaton, 2009b, Seaton și Lennon, 2004); un interes pentru genealogia personală și istoria familiei (Boyles, 2005, Buntman, 2008, Richards, 2005); nostalgie (Dann și Potter, 2001, Tarlow, 2005); o căutare de locuri „autentice” într-o lume comodificată (Johnston, 2011, Lisle, 2007); o fascinație pentru rău (Lennon, 2010); și dorința de a întâlni sacrul pur / impur (Osbaldiston și Petray, 2011). Diversitatea motivelor sugerate indică cât de greu a fost înțeles turismul întunecat (sau thanaturismul).