Concepte, teorii și forme de manifestare a inflației

Concepte, teorii si forme de manifestare a inflatiei

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale.

1.1. Conceptii si teorii privind inflatia

Conceptul de inflatie este strans legat de masa monetara in circulatie si de raporturile acesteia cu necesarul obiectiv de moneda al economiei. Se poate afirma ca inflatia este dezechilibrul de ansamblu al economiei aparut la un moment dat intre masa monetara in circulatie mai mare si cantitatea de marfuri si servicii mai mica, dezechilibru reflectat prin cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

In zilele noastre, inflatia constituie o problema majora a lumii contemporane. Ea apare, pe de o parte ca un fenomen obiectiv, provocat de anumite cauze ce tin de structurile fundamentale ale organizarii economice actuale a omenirii, precum si de actuala organizare a circulatiei monetare bazata pe moneda fara valoare integrala, iar pe de alta parte inflatia este folosita in mod constient, ca mijloc de dirijare economica.

Cauza directa si imediata a inflatiei trebuie cautata in dezechilibrul economic si financiar reflectat de cresterea masei monetare in circulatie intr-un ritm mai rapid decat ritmul cresterii productiei. Deoarece moneda reprezinta putere de cumparare activa, cerere solvabila, difuzarea sa in economie intr-o cantitate superioara ofertei de bunuri si servicii determina reducerea spontana a puterii de cumparare a masei monetare in circulatie si, deci, cresterea preturilor si tarifelor. In concluzie, nu poate exista inflatie fara exces de moneda in circulatie.

Fenomenul inflationist este insa, atat de complex, supus influentei unei multitudini de factori economici, politici, psihologici, incat trasaturile distincte ale acestuia nu apar intotdeauna in mod clar si in consecinta renumiti economisti au enuntat diverse teorii privind inflatia.

Astfel, curentul monetarist si indeosebi Milton Friedman, considera ca inflatia se concretizeaz intr-o „crestere regulata si sustinuta a preturilor, dar cu efecte pozitive asupra economiei”. Economistul francez E. James defineste inflatia ca fiind „un exces de fluxuri de cerere de bunuri si servicii in raport cu posibilitatile ofertei, ceea ce provoaca o miscare autointretinuta si ireversibila a preturilor, astfel ca epuizeaza progresiv resursele nationale de devize”. Alti specialisti, cum ar fi: A.Hansen, A.Duverger, Fr.Perroux, considera inflatia ca ceva inevitabil, nu neaparat reprobabil ci cu anumite efecte tonicea supra economiei. Economistul german R.Kern, in baza unei cercetari minutioase, a ajuns la concluzia „obligativitatii reducerii constante a valorii banilor”.Opinii similare exprima si alti monetaristi consacrati cum sunt: Bernier, Laven, Gurley si Schaw care subliniaza legatura dintre inflatie si rata somajului.

Principala sursa de complicatii si divergente intre specialisti este legat de faptul ca desi deprecierea monedei este un element comun tuturor proceselor inflationiste, aceasta depreciere nu este identica fata de toate marfurile si serviciile, preturile individuale crescand in ritmuri diferite.