Judecata în Căile de Atac

I. Noţiuni generale privind căile de atac. Clasificarea căilor de atac. Reguli comune privind instituirea şi exercitarea căilor de atac.

1. Noţiuni generale privind căile de atac

Căile de atac sunt mijloacele procesuale, puse de legiuitor la dispoziţia celui interesat, prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei ori numai a legalităţii hotărârilor judecătoreşti şi înlăturarea eventualelor greşeli săvârşite.

Căile de atac sunt prevăzute în Codul de procedură civilă sau în legi speciale, însă exercitarea lor nu este obligatorie, dacă cei îndreptăţiţi de lege a le declara nu le folosesc.

2. Clasificarea căilor de atac

În doctrină, căile de atac reglementate prin Codul de procedură civilă sunt clasificate după mai multe criterii. Astfel:

1) în funcţie de condiţiile de exercitare, căile de atac sunt clasificate în ordinare şi extraordinare.

2) în funcţie de instanţa competentă să judece calea de atac exercitată, se distinge între căi de atac de reformare şi căi de atac de retractare.

3) după cum termenul de exercitare a căii de atac şi exercitarea însăşi a acelei căi de atac suspendă sau nu executarea hotărârii atacate, căile de atac sunt suspensive de executare şi nesuspensive de executare.

4) căi de atac devolutive şi căi de atac nedevolutive.

5) în fine, căile de atac sunt grupate în căi de atac comune şi căi de atac speciale, după cum părţile au sau nu acces direct la exercitarea lor.

3. Reguli comune privind instituirea şi exercitarea căilor de atac

În literatura juridică şi în jurisprudenţă s-au reţinut următoarele reguli privind instituirea şi exercitarea căilor de atac:

1) Legalitatea căilor de atac

2) Ierarhia căilor de atac

3) Existenţa unei hotărâri judecătoreşti pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată

4) Unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac

5) Manifestarea de voinţă a unei părţi în sensul exercitării căii de atac

6) Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac.

II. Apelul

1. Noţiune şi reglementare

Apelul a fost reintrodus în Codul de procedură civilă prin Legea nr.59/1993, fiind reglementat în titlul IV, cartea a II-a, art.282-298.

Apelul este o cale de atac comună, ordinară, suspensivă de executare , de reformare şi devolutivă, prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe sau, după caz, procurorul solicită instanţei ierarhic superioare desfiinţarea, modificarea sau anularea hotărârii atacate.

2. Felurile sau formele apelului

În capitolul I din titlul IV art.282-2931 C.proc.civ. legiuitorul reglementează „Termenul şi formele apelului”. Pe baza acestor dispoziţii, în doctrină se distinge între :

- apelul principal, care poate fi exercitat de partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe;

- apelul incident, pe care îl poate formula intimatul împotriva părţii adverse, care a exercitat apelul principal;

- apelul provocat, care poate fi formulat de intimatul din apelul principal împotriva altui intimat sau împotriva unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal.

3. Obiectul apelului

Obiectul apelului îl constituie hotărârile pronunţate în primă instanţă de către judecătorii şi tribunale, precum şi încheierile prin care s-a întrerupt cursul judecăţii în primă instanţă.

4. Subiectele apelului

Persoanele care au avut calitatea de parte la judecata în primă instanţă pot să exercite calea de atac a apelului. Netăgăduit acestea sunt reclamantul şi pârâtul, precum şi intervenienţii.

De asemenea, au calitatea de părţi şi succesorii în drepturi ai părţilor, precum şi persoanele cărora legiuitorul le recunoaşte calitatea procesuală activă „alături de titularii drepturilor”, în ipoteza în care au sesizat prima instanţă de fond.

Părţile în apel se numesc apelant şi intimat.

Terţii care nu au fost părţi în proces nu au dreptul de a ataca hotărârea deoarece aceasta nu le este opozabilă. Totuşi, ca o excepţie, legiuitorul recunoaşte calitate procesuală activă şi unor persoane care nu au participat la soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Potrivit art.45 alin. ultim C.proc.civ., procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri.