Economia integrării europene

Continuare curs 1

Criteriile sunt:

- deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB;

- datoria publică să nu depăşească 60% din PIB;

- gradul de stabilitate pe termen lung a preţurilor şi rata medie a inflaţiei (observată pe o perioadă de un an înaintea analizei) să nu depăşeasca cu mai mult de 1,5% media celor 3 state membre care au cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor.

- rata dobânzii pe termen lung să nu depăşească cu mai mult de 2% media celor 3 state membre care au cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor.

- ratele de schimb să nu fluctueze dincolo de limitele prevăzute de mecanismul ratelor de schimb al Sistemului Monetar European şi să nu genereze tensiuni severe timp de cel puţin 2 ani înaintea analizei.

Extinderea europeană: încorporarea succesivă de noi membrii. Cele 6 state fondatoare au fost: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda.

- În 1973 au aderat Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;

- În 1981 au aderat Grecia;

- În 1986 au aderat Spania si Portugalia;

- În 1995 au aderat Austria, Finlanda, Suedia;

- În 2004 au aderat Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru, Malta.

Federaţia este o formă de organizare statală care constă din asocierea mai multor state provincii sau landuri care îşi păstrează organizarea lor proprie dar au anumite organe politico-administrative comune şi legi comune.

Subsidiaritatea este prioritatea acordată Autorităţii Naţionale faţă de cele comunitare aflate pe plan secundar. Conform principiului subsidiarităţii o acţiune care este realizată la nivelul UE numai dacă astfel este mai eficientă decât dacă ar fi derulată de statele membre.

Suveranitatea este un atribut inerent, inalienabil şi indivizibil al statului constând în supremaţia puterii de stat în interiorul graniţelor sale şi în independenţa ei în relaţia cu alte state.

Procesul de integrare europeană nu elimină statele. Statele cedează unele dintre funcţiile lor UE- ului dar acest lucru nu le preliclitează existenţa.

a (se) integra = a (se) încorpora, a (se) îngloba.

Integrarea întreprinderi este o strategie de dezvoltare a unei întreprinderi prin asocierea, fuxiunea sau absorţia altor întreprinderi în scopul creaţiei capacităţii sporiri vânzărilor şi reduceri costurilor.

Formele de integrare a întreprinderi sunt:

- integrarea pe orizontală reprezintă asocierea unor firme cu aceaşi activitate (domeniu);

- integrarea pe verticală constă în forme care utilizează tehnici pe faze distincte ale produceri, comercializări unui produs.

- integrarea laterală constă în firme care utilizează aceleaşi tehnici de producţie;

- integrarea prin diversificare constă în aocierea unor întreprinderi cu profiluri de activităţi diferite.

Integrarea economică internaţională constă într-o cooperare adâncită şi permanentă convenită şi programată între ţări pe baza unor acorduri interguvernamentale în care se prevede înfiinţarea unor organizaţii internaţionale cu caracter intergraţionist. Mai întâlnim integrare poitică, socială, culturală.

Integrarea poate să fie:

- informală şi noninstituţională - când se realizează fără politici ci în mod spontan;

- formală - când procesul este coordonat şi se crează în cadrul legislativ pentru realizarea ei;

- economică regională se realizează la nivelul unei regiuni (regionalizare);

- economică mondială presupune integrarea fluxurilor de bunuri, producţie, etc la nivel mondial (globalizare).

În funcţie de gradul integrări deosebim:

1. Zona de comerţ liber (zona de liber schimb) este creată pe baza acordului dintre 2-3 ţări de a elimina barierele de tarifare (se menţin cele faţă de terţi);

2. Uniunea vamală e acea forma de integrare în care statele membre elimină toate barierele şi adoptă un regim vamal comun faţă de terţi.

3. Piaţa comună este o uniune vamală în care pe lângă mişcarea bunurilor şi serviciilor se asigură libera circulaţie a capitalului între state. Se crează şi instituţii care contribuie la apropierea preţurilor, bunurilor, serviciilor, persoanelor, etc. Se menţin obstacole tehnice, fiscale, etc.

4. Piaţa unică e acea piaţă care pe lângă că asigură libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor, personalului, foloseşte metode comune pentru achiziţii publice armonizează şi recunoaşte reciproc standardele tehnice, comerciale. Baza juridică a pieţei unice este Actul Unic European (1987).

5. Uniunea Economică şi Monetară are caracteristicile pieţei unice şi creşte nivelul de armonizare a politici economice naţionale. Se adoptă o legislaţie comună, se foloseşte o monedă comună, se crează instituţii comune de gestionare a problemelor monetar-financiare la nivelul comunitar. Tratatul de la Maastricht a prevăzut crearea Uniuni Economice Monetare (UEM), a monedei unice şi a Băncii Centrale Europene.

6. Integrarea europeană totală (completă) este niveleul final al integrării în care politicile sunt comune şi există o unitate supranaţională a căror decizii sunt obligatorii pentru statele membre (legislativ,monede, etc).