Instrumentele Financiare Primare de Creanță

Obligațiunile: concept, tipuri, caracteristici fundamentale, aspecte în legislația autohtonă

Obligaţiunile reprezintă un instrument de credit. Acestea certifică deţinătorului dreptul de a încasa o dobândă şi de a recupera suma investită în întregime la scadenţă sau în tranşe pe durata de viaţă a obligaţiunii

Obligaţiunile ”reprezintă titluri de creanţă care materializează angajamentul debitorului faţă de creditorul care îi pune al dispoziţie fondurile disponibile”.

Obligațiunile sunt titluri de valoare care certifică deținătorilor calitatea de creditori asupra emitenților: statul, organismele publice, societățile comerciale etc.

Obligațiunile sunt titluri de valoare sau înscrieri în cont (înregistrări electronice) prin care se materializează dreptul de creanță al investitorului față de emitentul împrumutat.

Fiecare obligațiune are înscrisĂ o valoare nominalĂ, pe baza cĂreia se calculeazĂ dobânda.

Pentru emitentul obligațiunii, respectiv debitorul, obligațiunea comportă un dublu angajament:

• să plătească creditorului o remunerație anuală sub formă de dobândă, a cărei mărime este fixată încă de la emisiune;

• să ramburseze capitalul atras în conformitate cu condițiile emisiunii.

Obligațiunile pot fi emise de:

• societățile comerciale (SA, SRL): obligațiuni corporative,

• de stat (emise direct sau prin diverse organisme subordonate, centrale sau locale): obligațiuni de stat, obligațiuni municipale.

Elementele constitutive ale obligațiunii sunt:

• denumirea de obligațiune;

• seria şi numărul de emisie;

• Locul şi data emiterii;

• numele și adresa emitentului;

• valoarea nominală;

• Numele şi adresa investitorului (beneficiarului titular), în cazul obligațiunii nominative;

• valoarea totală a împrumutului;

• numărul total al obligațiunilor emise;

• nivelul dobânzii; scadența rambursării sau data maturizării; numele și sediul băncii depozitare;

• imprimării speciale pentru a îngreuna falsificarea; semnătura emitentului.

La fiecare obligațiune, sub formă de înscris, se atașează cupoane detașabile, pe care se înscrie dobânda de plătit periodic. Numărul cupoanelor este egal cu numărul perioadelor de plată. În practica internațională dobânda se plătește o dată sau de două ori pe an.

La obligațiunile înregistrate în cont, dobânda se înregistrează de asemenea periodic în cont și se plătește sau se capitalizează, conform condițiilor emisiunii.

Clasificarea obligaţiunilor se realizează după mai multe criterii:

din punct de vedere al identificării:

• obligațiuni nominative: obligațiunile care conțin pe lângă numele emitentului și numele investitorului (beneficiarului titular). Transmiterea lor se face pe bază de cesiune.

• obligațiuni la purtător: obligațiunile care nu conțin numele titularului, iar transmiterea lor se face prin simplă tradițiune (înmânare). Se pot identifica numai pe baza seriei și numărului de emisiune;

din punct de vedere al modului în care creanțele sunt materializate:

• obligațiuni sub formă de hârtie-document;

• obligațiuni înregistrate sau contabile: obligațiunile, care nu există ca document imprimat, ci figurează numai în documentele contabile ale emitentului, iar investitorul primește doar confirmarea scrisă;

din punct de vedere al gestiunii creanței:

• obligațiuni garantate de un bun material, denumit colateral, conținând și numele colateralului, care trebuie să fie un bun material negrevat de alte datorii. Se disting:

• obligațiuni garantate de capitalul fix;

• obligațiuni ipotecare (debenture bonds): obligațiuni pentru care împrumutul este garantat cu ipoteca generală pe toate activele imobiliare ale emitentului fără a se specifica un activ imobiliar determinat;

• obligațiuni asigurate (collateral trust bonds): obligațiuni, pentru care împrumutul este garantat cu valori mobiliare asupra terților, deținute de emitent și depuse garantului, specificat în conținutul obligațiunii;

• obligațiuni cu fond de răscumpărare (sinking fonds bonds): în cazul unei asemenea obligațiuni, emitentul se obligă să alimenteze la anumite date un fond din care se vor rambursa la maturizare obligațiunile respective;

• obligațiuni indexate (index linked bonds): obligațiuni ale căror dobândă şi capital împrumutat variază în acelaşi timp urmând un indice determinat (de exemplu, RPI: Retail Price Index-indicele prețurilor cu amănuntul). Indicele este ales de comun acord cu investitorul (creditorul);

• obligațiuni negarantate: obligațiuni de bonitate, emise pe bază de onoare, singura garanție constituind-o semnătura emitentului;

obligațiuni revocabile sau retractabile (callable bonds):

obligațiuni, ce pot fi răscumpărate de emitent înainte de data maturizării. Acestea conțin clauze pentru protejarea intereselor emitentului, dar și clauze pentru protejarea intereselor titularului:

- clauza de revocare/răscumpărare, care permite emitentului să răscumpere obligațiunile înainte de scadență, când dobânda zilei scade sub nivelul dobânzii nominale şi i se oferă posibilitatea să contracteze noi împrumuturi mai ieftine. Prețul de răscumpărare este format din valoarea nominală plus dobânda, plus prima de răscumpărare când valoarea reală pe piață este mai mare decât valoarea nominală;

- clauza de protejare a investitorului, prin care se stabilește perioada în care emitentul nu poate recurge la răscumpărare;

- clauza returnării împrumutului la o dată premergătoare maturității-instituită în favoarea investitorului, care poate cere returnarea când dobânda pieței este mai mare. Ea este urmată de o clauză de protejare a intereselor emitentului prin care se precizează data până la care investitorul nu poate cere returnarea împrumutului. Prețul de returnare este format din valoarea nominală plus dobânda şi minus prima de returnare.